Claude Mckinney


Sanatate

Scapa de puncte negre si acnee!

Posted by Claude Mckinney on
Scapa de puncte negre si acnee!

Daca ai tenul gras cu siguranta te confrunti cu mai multe probleme, precum acneea, tenul lucios sau punctele negre. Ei bine, tenul gras are nevoie de o ingrijire speciala si de mai multa atentie pentru a reduce cantitatea de sebum secretata. Sa vedem cum scapi de puncte negre si acnee cu cateva produse din comert!

Atunci cand vrei sa iti cumperi orice produs pentru ten trebuie mai intai sa citesti eticheta si sa vezi ce contine. Cauta in primul rand ca produsul respectiv sa aiba beta hydroxyl acid (BHA). BHA este un acid solubil in lipide si are mai multe proprietati: exfoliaza pielea, reduce inflamatiile, ajunge in profunzimea porilor si incetineste producerea sebumului, curata celulele moarte de la nivelul pielii si ajuta la regenerarea celulara.

BHA este doar denumirea stiintifica a acidului salicilic, un derivat al aspirinei. Ca un tratament naturist, poti incerca urmatorul truc: sfarama o aspirina, amestec-o cu apa si aplica tratamentul pe ten 10 minute. Curata tenul cu apa calduta dupa.

Ai grija totusi sa nu folosesti prea mult acid salicilic, deoarece poate cauza iritatii ale pielii, precum roseata, mancarimi si arsuri. Un alt dezavantaj al BHA este faptul ca duce la fotosensibilitate, asadar va trebui sa folosesti si o crema cu protectie solara.

Problemele tenului gras raspund foarte bine si la o lotiune tonica astrigenta, fara alcool in compozitie (alcoolul iti poate usca prea mult tenul si il poate sensibiliza). Curata tenul de doua ori pe zi cu aceasta lotiune tonica si vei observa imediat imbunatatiri.

Apa termala este un alt produs pe care trebuie sa il ai la indemana in permanenta. Mai ales in zilele de vara, atunci cand transpiri foarte mult si secretia de sebum creste, cativa vapori de apa termala te vor ajuta sa ai un ten racorit si proaspat de-a lungul intregii zile.

Oxidul de zinc are proprietati antibacteriene si antiinflamatorii, care ajuta in cazul tenului afectat de acnee sau puncte negre. Oxidul de zinc este un mineral natural ce are rolul de a calma tenul si de a-l vindeca. Incearca sa iti cumperi un fond de ten sau o pudra care sa aiba in compozitie oxid de zinc, deoarece iti va indeparta si aspectul lucios al tenului.

Daca vrei sa incerci ceva mai naturist, atunci indreapta-ti atentia asupra uleiurilor. Uleiul din arbore de ceai hraneste, hidrateaza pielea si previne aparitia acneei. Uleiul din samburi de struguri tonifica si matifiaza tenul.

Uleiul de jojoba controleaza excesul de ulei al tenului si este similar uleiului produs in mod natural de catre ten. In plus, uleiul de jojoba previne si reduce ridurile si curata in profunzime porii. Uleiul de babassu (samburii unui anumit tip de palmier) ajuta la refacerea pielii inflamate sau uscate, deoarece hidrateaza in profunzime.

Actualitate

Chiar trebuie sa schimbe Metrorex denumirile unor statii?

Posted by Claude Mckinney on
Chiar trebuie sa schimbe Metrorex denumirile unor statii?

Conducerea Metrorex a decis ca numele a 10 statii de metrou nu mai sint actuale: Semanatoarea, Armata Poporului, Industriilor, Timpuri Noi, Aparatorii Patriei, IMGB, Depoul IMGB, Laromet, Linia de Centura si Policolor.

A dat un termen de 10 zile pentru propuneri. Termenul expira spre sfirsitul saptaminii viitoare.

Daca aveam ceva Lenin, Steaua Rosie, Stalin, mai intelegeam (pe de alta parte, ma bucur ca nu sint statii de metrou in Har-Cov Revenind la Bucuresti, schimbari s-au mai facut: statia de metrou Eroii Revolutiei se numea initial Pieptanari (zona respectiva era cu zeci de ani urma satul cu acelasi nume, din cite mi s-a povestit si mie).

Ideea mea este aceea a continuitatii ca parte a istoriei unor locuri. Chiar daca numele unei statii nu mai are corespondent in realitate, totusi, acel nume este pagina din istoria acestui oras. Este particica din farmecul unei urbe, acel compozit al sutelor si miilor de detalii. Cite lucruri nu au ramas din Bucurestiul de secol XVIIIXIX doar prin niste nume agatate de o strada?

SemanatoareaIMGBTimpuri Noi, au povestile lor, impregnate in vieti, familii, destine. Vechiul, povestea din urma formeaza constiinte, consolideaza valori si mai ales ne inradacineaza. In acelasi timp, trecutul te responsabilizeaza. Sau asa ar trebui. Altfel, sintem ca niste informatii de pe stick, in zodia flash. Hamburgeri, cola si conversi.

Cind treci pe linga o cladire in care a locuit o vreme un cineva, e posibil sa gasesti la parter o placuta. Daca nu esti grabit, te opresti citeva secunde si iti aduci aminte (asta depinde si de scoala). Chiar daca aceasta comparatie poate parea nepotrivita, ma refer doar la acel rol de aducere aminte pe care il are un suport fizic.

Cu cit iti sint sterse mai multe elemente din trecut, cu atit esti mai usor in bataia vintului, un mai bun consumator, un imbecil perfect. Un peste ametit de tot felul de rime cu pene sau fara, din metal sau plastic, proaspat scoase din pamint noroios de strategi din agentii.

Nu zic ca nimic nu ar trebui schimbat sau innoit. Dar sa se faca in respectul fata de toate cele care contribuie la personalitatea, la permanentele, la inefabilul comunitatii. Iar istoria recenta se invecheste atit de repede in ultimul timp…

Timp liber

Incrincenati-va, alarmati-ne, dar nu la ora 5!

Posted by Claude Mckinney on
Incrincenati-va, alarmati-ne, dar nu la ora 5!

Spunea cineva la o intrunire new-media, web 2.0 ca nu mai putem vorbi de blogosfera, ci de blogosfere. Nu a apucat sa detalieze pentru ca erau prea multe VIP-uri nerabdatoare sa puna mina pe microfon. Ma gindesc ca blogurile cu tematica religioasa pot forma una dintre blogosfere. Clar, sint si aici sub-domenii , de la ortodocsi la neo-protestanti sau ecumenisti new-age.

In ceea ce ma priveste, puzderia de bloguri ortodoxe nu poate decit sa ma incinte. Am descoperit o multime de teologi civili sau de preoti/monahi care au multe de spus intr-o inspirata slova. Ca s-au produs si aici infiltratii/infiltrari sau deraieri pe traseu, e alta poveste. Nici Raul nu doarme si se baga peste tot.

Nu vizitez multe asemenea jurnale online si nici nu am macar o bogata lista de bloguri ortodoxe in blogroll. Nu am timp de atita navigare si lectura online. Totusi, primesc o sumedenie de link-uri si, de multe ori, de la un text sau de la un blog ajungi pe alte site-uri, descoperi alte texte. Inlantuiri peste inlantuiri. In timp mi-am format o serie de blog-uri ortodoxe pe care le cam frecventez zilnic. De la un timp insa am remarcat o intetire (era sa zic recrudescenta) a tonului si tematicii apocaliptice (escatologie). Si asta venita, pe unele platforme virtuale, intr-un soi de jurnalul duhovnicesc de la ora 5.Iar controversa actelor de identitate cu cip-uri nu a facut decit sa inflameze si mai mult flacara acestor incrincenari ale discursului teologic, religios. Parca un duh dubios ii impinge sa copieze din manuale de jurnalism sau chiar pe bloggeri de succes, maestri de mucava ai criticii si negativismului.

Gasesti o gramada de bloguri in care propritaru crestin-ortodox este asimilat si ghidat de o constiinta sobru-alarmista, umplindu-si spatiul online numai cu proteste, avertismente, semnalari de abateri de conduita, polemici peste polemici etc. Pe multi i-am vazut doar la vreo lansare de carte sau pe diverse inregistrari video, postate pe Internet de diversi binefacatori anonimi.

Ce-mi ramine mie dupa parcurgerea acestor texte si bloguri? O stare profund negativa care face exact opusul mesajului hristic. Acela al sperantei, nadejdii, Invierii.

Constructia voit negativ-alarmista, cu iz de bocitoare si deznadejde, chiar si pe fondul realitatilor naturaliste ale vremurilor de azi, imi apare perfect antagonica in comparatie cu martiriul crestinilor din primele veacuri. Cu ce ochi sa receptez io textele acelor bloguri de jelanie gotica dupa ce m-am cutremurat de miile de pagini din vietile sfintilor sfisiati de fiare (metalice sau cu dinti si blana), arsi de vii, corpuri care ii zimbeau lui Hristos cind erau taiati in bucati?

Da, stim ca vine (intr-o zi) si Apocalipsa iar pe unii dintre noi s-ar putea sa-i surprinda in fata computerului cu un comentariu la numarul fiarei. Sincer sa fiu, prefer intimpinarea Sf.Serafim de Sarov: Bucuria mea, Hristos a inviat! sau pe a Parintelui Cleopa: Minca-v-ar Raiul!

Oameni buni, e foarte bine ca mai sta cineva de paza, care bate in clopot cind lupul (mai ales cel in blana de oaie) da tircoale! Dar sa nu uitam ca Petru a ramas Kefa pentru ca nu s-a lasat coplesit de deznadejdea care l-a cuprins si pe Iuda! Amindoi au tradat, dar pocainta insotita de nadejde este doar a lui Petru. Iar inainte de Petru, de acest lucru ar trebui sa ne pregateasca, intr-un fel, tilharul cel bun, rastignit alaturi de Iisus.

Altfel, de blestemul pacatului oricum sintem cuprinsi din nascare. Ce zice Sf.Siluan Athonitul: Tine-ti mintea in Iad si nu deznadajdui! Hristosul s-a smerit ca sa ne invieze.Spune si Psalmul 50:(…)Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea (…) Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si intru pacate m-a nascut maica mea(…)Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati; spala-ma-vei si mai virtos mai voi albi (…)

Tinindu-i pe cititori cu drobul de sare deasupra capului, acesti bloggeri ajung sa fie inchipuiti tocmai precum cei pe care ii infiera parintele Calciu Dumitreasa in una din predicile sale faimoase de la biserica Radu Voda, primavara lui 1978.(…)Ti s-a vorbit de ura de clasa, de ura politica, de ura si mereu de ura. Cuvintul iubire ti-a sunat strain(…)Faceti citeva inlocuiri de termeni si veti gasi in online-ul nostru ortodox numeroase asemanari. Iar in loc de iubire puneti nadejde, speranta, pocainta.

Ce ar fi crestinul fara nadejde? Un necredincios. Nu e sminteala, ci un sens al intruparii Cuvintului, pe de-o parte, dar si o motivatie pentru spovedanie, pe de alta parte. Calea e strimta, grea, cu multe ispite si cazaturi. Iar spre sfirsit poate sa apara si o rastignire. Diavolul e deznadejdea care duce de atitea ori la sinucideri fizice.

Gindurile imprastiate la toate grijile zilei ma despart de Dumnezeu. Planurile mele cu ziua de miine stau in palma lui Dumnezeu. De la serviciu la banca si oameni de pe strada, tot atitea ispite. Voi primi la vara creditul pentru garsoniera debara? Voi putea sa platesc avansul catre constructor? Imi mai ramin bani si de mobilat? Nu ramin fara serviciu in perioada urmatoare? Sanatos voi fi sa platesc dari si rate? Etc. etc.Dar oare nu mi-s numarate firele de par? Nu incepe ziua si nu se termina cu faca-se voia Ta? Cu pocainta, rugaciune si nadejde sa ma pecetluiesc mai bine, in schema Domnului. Caci nu se cuprinde nadejdea si in pocainta si in rugaciune?

Incrincenati-va, alarmati-ne, dar nu uitati sa ne vorbiti si de Inviere!

Doamne-ajuta!

Timp liber

Concertul Guns N’Roses, de la huiduieli si fluieraturi la aplauze

Posted by Claude Mckinney on
Concertul Guns N’Roses, de la huiduieli si fluieraturi la aplauze

Dorinta de a-l vedea pe Axl Rose si de a asculta live un album best of Guns N’Roses (1987-1992) a fost atat de puternica incat publicul adunat la Romexpo a rezistat unei intarzieri care tindea sa aduca un nou record printre cele deja stabilite de primarul Oprescu. Din fericire, intarzierea a fost de doar 110 minute: adica au inceput sa cante la 22.20 desi trebuia sa urce pe scena la 20.30. In acest timp, cei 15-20.000 de spectatori au huiduit si au fluierat in vreo 5 reprize, cum nu s-a mai intamplat la vreun alt concert…

In sfarsit, au aparut, au intrat reprede in priza, dar prima parte a concertului a fost una dezamagitoare. Mai ales ca trebuia sa privim catre un roacker colectionar de palarii, cu mișcari si ținuta de hip-hoper…Intra-adevar, pe youtube, noul GN’R suna groaznic, la fel si vocea lui Axl. Totusi, pe viu nu a fost dezastruos, cu toate ca aveam tot timpul in minte si urechi Guns N’Roses 1987-1992.

Practic, publicul a explodat cam dupa ora 23.30, atunci cand trupa a avut o serie inspirata: You Could be Mine, Sweet Child o’Mine, November Rain (cu intro Another Brick in the Wall, la pian), Knoking on Heaven’s Door si…o bucata din coloana sonora Pantera Roz, interpretata la o chitara cu doua brate de Ron “Bumblefoot” Thal. Aici a fost punctul culminant al concertului. Dupa alte doua melodii m-am retras spre casa, Don’t cry auzindu-se cum paraseam zona Romexpo.

Uitandu-ma la cei trei chitaristi din actuala formula GN’R, am inteles mai bine ce a insemnat Slash pentru aceasta trupa hard rock. Si poate ca s-a vazut cel mai bine la Sweet Child../November Rain. Slash a invelit GN’R cu un sound inconfundabil. Maiestria lui la o chitara Gibson ii obliga pe cei care urca pe scena pentru a interpreta melodiile Guns sa-l copieze, sa redea cat mai fidel interpretarea sa si orice deraiere e sanctionata de publicul cunoscator.

Despre negrul cu caciula de la tobe, nu mai zic nimic…Era in simbioza cu lanturile si ghiulurile lui Axl

Niste destepti au interzis prezenta cu orice fel de aparat foto. Am preferat sa nu risc si l-am lasat acasa. E primul concert de anul asta la care particip fara camera foto. Oare cine are de pierdut?

Nu are rost sa vorbesti de concluzii pentru ca este o manifestare artistica din care am avem de castigat, ne mai imbogatim (fie si prin critici), se mai implineste un o bucatica de vis de adolescent, te incarci cu sunete, fredonezi, reasculti…Nu a fost chiar atat de nasol, desi un prieten spunea Guns Fake’N Roses

Iesim din nou in strada saptamana viitoare, ne adunam la Zone Arena

Pana atunci, Ozzy buna!

Timp liber

Panasonic, Sony, T-Mobile…

Posted by Claude Mckinney on
Panasonic, Sony, T-Mobile…

Spre deosebire de Fira de Barcelona, complexul expozitional care gazduieste IFA (Messe Berlin) are o structura cam…anarhica. In ciuda prezentei pe pamant riguros german.


Amplasarea halelor te zapaceste si practic iti taie cheful de a vizita tot. Mai ales daca esti pe fuga, asa cum eram noi, (o parte din) ziaristii romani prezenti la IFA 2010. Practic, raidul prin uriasul targ s-a facut ieri, in intervalul 10.40-11.45, dupa care am fugit spre Schloss Charlottenburg, neuitand nicio clipa ca la ora 17.30 ar cam fi trebuit sa fim la aeroport….

Tinand cont de timpul scurt, am luat-o pur si simplu la intamplare. Printre marile companii ale caror standuri le-am vizitat: PanasonicSonyT-MobileGrundigLoewe etc

Dupa cum era de asteptat si dupa cum am remarcat si prin presa germana gasita prin targ, totul e focalizat pe 3D. Alte tipuri de gadget-uri si tehnologii prezentate, in planul doi-trei. Daca Philips s-a folosit de acest eveniment si pentru a-si prezenta si lansa toate tipurile de televizoare 3D, companii precum Panasonic sau Sony si-au dezvoltat intregul stand in jurul conceptului 3D. Prezentarile care se desfasurau la standurile celor doua companii japoneze erau filmate cu camere 3D si totul era redat acolo (live!), pe zeci de televizoare compatibile. Daca la Sony, toti care ii calcau pragul primeau o pereche de ochelari 3D, la Panasonic erau implantate (din loc in loc) stative cu ochelari 3D pentru a urmari fie un show de gimnastica si acrobatie (filmat cu camera 3D si redat), fie continut 3D sub diverse forme.

Evident, nu putea lipsi de la un astfel de eveniment mondial, cel mai mare operator telecom din Germania, desfasurat la IFA mai mult in jurul diviziei mobile, T-Mobile.

In afara de designul zonei de conferinte, atractia venea dinspre…tabletPC, un gadget pe care operatorul german se bazeaza foarte mult dupa cum puteai sa-ti dai seama dupa abundenta si marketing.

Ma opresc deocamdata aici. Nu ca nu as mai avea ce sa spun. Doar ca sunt obosit si catranit. Unde mai pui ca pregatesc un dosar IFA 2010 pentru Jurnalul de Duminica din 12 septembrie.

Cultura

Lansare de carte: “Generalul Nicolae Radescu. Profilul unui om de stat in imagini si documente”

Posted by Claude Mckinney on
Lansare de carte: “Generalul Nicolae Radescu. Profilul unui om de stat in imagini si documente”

Doua ore petrecute azi la Muzeul National de Istorie, cu ocazia lansarii volumului Generalul Nicolae Radescu. Profilul unui om de stat in imagini si documente, autori: Oana Ionel Demetriade si Alexandru Serbanescu.

Voluminoasa lucrare este o monografie in imagini a vietii si activitatii generalului Nicolae Radescu. Au fost folosite surse documentare si fotografii din arhive publice si private, din tara si din strainatate, majoritatea inedite, alaturi de marturii despre Unchiul Nicu ale nepotului de sora al generalului, Prof. univ. dr. Alexandru Serbanescu.

Decorat pentru fapte de eroism in Primul Razboi Mondial, adjutant al Regelui Ferdinand, indeplinind serviciul pe langa Regina Maria (din 1920), atașat militar al Romaniei la Londra, general de brigada, pentru ca in cele din urma sa demisioneze din armata in 1933 (avea 58 de ani). Adversar al regelui Carol al II-lea din cauza legaturii acestuia cu Elena Lupescu, apoi contestatar al deciziei lui Antonescu de a continua razboiul peste Nistru. In urma unei scrisori de protest la adresa lui Manfred von Killinger (reprezentantului Germaniei la București), e inchis in Lagarul de la Targu-Jiu.

La 6 dec. 1944, Regele Mihai l-a numit pe generalul Nicolae Radescu in funcția de prim-ministru al Romaniei. In ziua de 24 februarie 1945, in Bucuresti si in mai multe locuri din tara, s-au desfasurat manifestatii impotriva guvernului, conduse de ministrii comunisti. In aceeasi seara, gen. Radescu s-a adresat tarii, printr-un discurs transmis de postul national de radio, aratand adevarata situatie: incercarea de destabilizare a tarii.

La 28 februarie 1945, din cauza presiunilor trimisului Moscovei, Andrei I. Vașinski, generalul Nicolae Radescu iși prezinta demisia Regelui. Ii este fixat domiciliu obligatoriu in casa nepotului sau, Nicolae Șerbanescu, din Str. Clopotarii Vechi nr. 4 (existenta si astazi).

Pe 15 iunie reuseste sa fuga din tara, cu un avion, pilotat de Nicolae Spuza. Aterizeaza cu bine in Nicosia fiind “retinut” de englezi timp de 9 luni, impiedicandu-l astfel sa participe la Connferinta de Pace de la Paris, unde dorea sa sustina cauza Romaniei in fata ocupantului sovietic.

In cele din urma scapa si din Cipru si dupa alte aventuri ajunge la New York reușind sa infiinteze Comitetul Național Roman, cu sustinere finaciara de la Malaxa. Moare aici pe 16 mai 1953, ramasitele fiindu-i aduse in tara in 2000, fiind reinhumat cu onoruri militare, in prezenta presedintelui Constantinescu si a prim-ministrului Mugur Isarescu, alaturi de alti politicieni, membri ai familiei (intre care actorul Vlad Radescu, nepotul sau).

Iata cate motive pentru a fi interesati de aceasta personalitate a Romaniei, un destin fabulos, un caracter darz, o minte stralucita, patriot desavarsit.

Pretul cartii este de 70 lei.

PS. Nu suntem rude

Economie

13% creștere in industria de Software și servicii IT. Prognoza ramane pozitiva si pe urmatorii ani

Posted by Claude Mckinney on
13% creștere in industria de Software și servicii IT. Prognoza ramane pozitiva si pe urmatorii ani

Nu stiu ce s-a intamplat pe la ANIS (Asociația Patronala a Industriei de Software și Servicii), dar evenimentul de azi a fost bogat in informatii, cum nu se mai intamplase de ani de zile! Nu doar s-a prezentat (si) studiul „Romanian Software and IT Services Industry”, realizat de PAC (Pierre Audoin Consultants), dar nu s-a facut economie pe subiecte din domeniu.

Informatia de baza e ca veniturile companiilor romanești de software și servicii IT au crescut cu 13% in 2014 fața de 2013, ajungand la 2.42 miliarde euro. Prognoza pentru 2015 indica o creștere de 14% a veniturilor industriei, iar rata de creștere anuala medie estimata pentru urmatorii 3 ani este de 11%.

Din totalul veniturilor, aproximativ 65% au provenit in 2014 din exporturi, in creștere fața de anul anterior cand ponderea exporturilor in veniturile din software și servicii ale companiilor romanești era de 60%.

O alta veste buna ar fi ca din cauza conflictului din Ucraina, companiile interesate sa dezvolta astfel de centre opteaza in principal pentru Polonia si Romania. Iar Bulgaria, limitate, este deja la capacitate maxima. In ceea ce priveste India si China, prima nu este o amenintare in viitorul apropiat (dar depinde si de numarul de angajati vizati), iar China nu face parte din joc.

Desigur, avem si noi problemele si limitarile noastre. Atunci cand vine cineva (si au fost mai multe cazuri, din Spania, din Franta, de la banci, de la utilitati) si vrea un centru cu 5.000 de angajati, Romania nu poate oferi asa ceva. In acest caz se va orienta spre India.

Eugen Schwab-Chesaru, PAC: Potentialul pietei software si servicii IT se ridica la 5-6 miliarde de euro, dar nu poate fi atins pentru ca nu avem capacitate de livrare (adica deficit de personal).

In momentul de fata, in Romania sunt in jur de 80.000 de angajati in industria de Software și servicii IT, cu estimare de crestere pana la 113.000 in 2018. Dar aceasta suma nu include pe IT-isti din institutii publice, banci sau telecom. Si inca un amanunt: intre 5 si 10% din angajatii firmelor IT provind de la specializari non-tehnice

S-a tot vorbit de avantajul pregatirii, al usurintei in a vorbi limbi straine (dar aici mai mult la call center, iar asta nu intra in discutii). Dar esential este si aspectul financiar, in salarizare. In Romania, un senior software manager este platit cu 40% mai putin decat unul din Germania. Un junior programmer din Germania castiga de trei ori mai mult decat unul din Romania.

Teodor Blidaruș, Vicepreședinte ANIS:

“Industria de software și servicii este una dintre cele mai performante pe care Romania le are in prezent, data fiind rata de creștere de 4 ori mai mare decat cea estimata pentru intreaga economie. In 2014, industria IT&C a inregistrat cea mai mare pondere in PIB de pana acum – 6%, din care 2,5% este generat de software și servicii“.

Eugen Schwab, Vice-President Romania & CEE in cadrul Pierre Audoin Consultants:

“Industria de software și servicii informatice din Romania are astazi o singura bariera foarte solida care o impiedica sa creasca in continuare cu peste 15-20% pe an: numarul și gradul de pregatire a specialiștilor. Romania se afla astazi in fața unei șanse uriașe de a deveni un motor regional pentru servicii IT și produse software, cu condiția ca sistemul de educație sa evolueze rapid, iar facilitațile fiscale sa ajute la crearea de valoare adaugata.”

Veniturile realizate de companiile romanești in țara provin in proporție de 32% din proiecte derulate pentru administrația publica, 16% pentru clienți din industria producatoare, 14% pentru clienți din zona financiar-bancara, 9% pentru companii telecom și 8% pentru clienți din domeniul utilitaților.

La export, veniturile provin de la clienți din industria producatoare in proporție de 40%, 17% de la clienți din domeniul serviciilor, 16% din zona financiar-bancara, 11% din retail și 5% din asigurari.

Cultura

Prin Marginimea Sibiului, pentru o Transilvanie Gastronomica

Posted by Claude Mckinney on
Prin Marginimea Sibiului, pentru o Transilvanie Gastronomica

Din nou se anunta un final de saptamana cu evenimente peste munti, de data asta prin zona Sibiului. Ma refer la Transilvania Gastronomica – Food Culture Festival (1-4 septembrie). Festivalul susține și incurajeaza creșterea comunitații celor care apreciaza și promoveaza cultura gastronomica autentica din sudul Transilvaniei.

Saptamana trecuta am avut sansa unui tur (culinar) prin Marginimea Sibiului + Sibiu, ca un fel de prezentare a Festivalului, nu din comunicate si conferinte, ci cu … bucatele pe masa! ????

Primul popas al traseului a fost in Rasinarii lu’ Goga si Cioran, la pensiunea Badiu. Pe langa produse locale, dupa traditii si retete mixte (romani si sasi), am putut sta la povesti si cu domnul Badiu, un fin cunoscator al acestor delicateturi culinare (inclusiv cele lichide, vinuri curate si palinca sanatoasa), profesor, specialist in domeniu, care ne-a informat temeinic in legatura cu ceea ce inseamna o branza curata (filmat, voi posta pe youtube).

Cu greu ne-am desprins de acest loc, dar pensiunea e bine fixata in agenda pentru un drum prin zona.

Seara de vineri s-a incheiat la Sibiu, eu cu o parte din invitati fiind cazat la Vila Wedner, restul la Hotel Republique

Cum in ziua de sambata, plecarea pe traseul propus de organizatori (Asociatia My Transilvania), era in jur de 10.00, am profitat de orar pentru o plimbare de dimineata prin Sibiul insorit. Un oras splendid, parca tot mai frumos, plin de turisti straini (in valuri inca de dimineata). Dar voi reveni cu povesti din Sibiu..

Primul drum al zilei de sambata (20 august) a fost in Piata volanta – Transilvania, acolo unde numai sambata vin producatorii locali din Marginime cu tot felul de produse apetisante. Ghidul nostru prin piata, sufletul Asociatiei My Transilvania, Cristian Cismaru. De vineri pana duminica, Cristi ne-a purtat nu doar din sat in sat si ne-a asezat la masa, el a insufletit litera si cuvantul, a oferit explicatii pana departe in timp, gastronomice, istorice, geografice, lingvistice. Cristi merge din sat in sat si cauta mici producatori locali, pastratori de retete vechi, face legaturi si inlesneste cooperari.

Daca teritoriul și natura iți ofera un anumit tip de produse, iar foarte mult din teritoriu este o zona colinara și de munte, cu pașuni și fanețe, in momentul acela tu trebuie sa crești animale, nu poți sa faci agricultura cu floarea-soarelui. Ce iți da natura aia ar trebui sa folosești pentru ca sunt resursele tale locale. Daca le folosești, atunci profita și comunitatea in care traiești. Nu ai doar o marja ca ești importator al unui produs din China. Turiștii din afara Romaniei cauta tot ce inseamna element local. Ei vin sa miroasa mancarea, s-o guste, sa vada ingredientele. La romani inca este un proces in tranziție. Mai dureaza pana iși doresc sa manance ce-i din partea locului, ei cauta ce se vinde in Piața Mica – pe care trebuie cumva sa le ai și pentru foamea turistului, dar noi ca regiune nu profitam pe deplin. ( dintr-un interviu recent)

Fiecare a cumparat cate ceva din piata (slanina, sirop, prajituri, branza etc.), dupa care an pornit spre Ilimbav, la ferma bio Eugen & Daniela. Doi oameni care cresc animale, cultiva legume și produc alimente sanatoase in propria ograda pe principiul biodinamicii, adica respecta ciclurile naturale ale vieții și ale naturii pentru a obține ceea ce au.

Nu m-am intins prea mult la degustari, am facut o plimbare prin sat, dar si un drum pe dealurile din jur, tot cu ghidul Cristian.

In jur de 15.00 eu eram in Sibiu, pentru o discutie de taina cu Om tare trag, la Facultatea de Teologie, apoi m-am mai plimbat prin orasul scaldat de soarele de august, pana la urmatorul punct din program: la Cisnadoara.

Asa e, meniu serios, dar asta dupa un drum pana la biserica-cetate, ridicata de calugarii veniti din Burgundia. Care nu au venit doar cu carti de cult si odoare, ci si cu butuci de vie. Rezultatul: Pinot Gris (pe limba saseasca altfel ii zice, dar am uitat).

S-a remarcat in primul rand ciorba de hrean, pentru care unii au facu o pasiune de doua portii. Nu dam nume ????Seara s-a incheiat pe acordurile unui lichior de nuci verzi, unii spunand ca de fapt avem de-a face cu un fel de…digestiv. Asa ca au mai turnat in paharele, dupa masa copioasa… ????

Cu totii stiam ca ziua de duminica inseamna si plecarea spre Bucuresti. Dar pentru a ne face despartirea mai usoara, gazdele noastre ne-au purtat putin prin Muzeul ASTRA. Poza de grup in fata portilor unei case traditionale din Marginimea Sibiului, din vremea in care cei bogati isi vopseau locuintele in albastru. Desigur, sufletul meu a vibrat la portile gospodariilor gorjenesti, nu putine la Muzeul ASTRA.

Greu de transpus in cuvinte experientele culinare. Trebuie sa te asezi la masa (potrivita), sa nu umbli cu gandul aiurea. Si sa ai langa tine persoana sau persoane potrivite. In rest, programul Transilvania Gastronomica il gasiti aici. Mici producatori trebuie sprijiniti, frecventati, promovati. Eu stiu ce as manca si de unde mi-as procura alimentele daca as locui in zona Sibiului. Si daca nu as putea sa fac ce face Cristi, as folosi talantii mei.

Sanatate

Alimente care trateaza constipatia

Posted by Claude Mckinney on
Alimente care trateaza constipatia

Cu siguranta si tu ai fost victima constipatiei cel putin o data in viata. Daca vrei ca fenomenul sa nu se mai intample, trebuie sa ai mare grija ce mananci. Stilul de viata alimentar este poate cel mai important atunci cand vine vorba de afectiuni ale tranzitului. De fapt, constipatia inseamna un tranzit foarte lent combinat cu un aport scazut de lichide si fibre. Reginele.ro iti spune care sunt cele mai bune alimente pe care trebuie sa le consumi in lupta cu constipatia.

Fructe si legume. Acestea sunt foarte bogate in fibre alimentare naturale si ajuta tranzitul. Se recomanda in special fructele si legumele verzi, sau cele care contin foarte multi antioxidanti. Mananca mai multe mere, pere, cirese, prune proaspete sau uscate, fragi, capsuni, portocale, piersici, pepene rosu, grepfruit, kiwi, , varza, telina, rosii, morcov, spanac, salata, urzici sau fasole. Fructele le poti consuma si sub forma unor fresh-uri sau compoturi.

Cereale. Renunta la cerealele pentru copii din comert, deoarece sunt foarte prelucrate si isi pierd destul de mult din proprietati. Mai bine fa o vizita unui magazin naturist si cumpara seminte de in, ovaz, si in general cereale integrale, deoarece ajuta foarte mult tranzitul intestinal sa functioneze corect. Renunta si la painea alba, si inlocuieste-o cu paine din faina integrala sau prepar-o tu acasa folosind ingrediente cat mai naturale.

Iaurt. Iaurtul este foarte recomandat in cazul constipatiei deoarece contine bacterii probiotice care normalizeaza flora intestinala si ajuta la intarirea sistemului imunitar. Opteaza in fiecare dimineata pentru un iaurt natural, simplu, in care sa pui cateva bucati de fructe sau cereale. Astfel ai parte si de un mic dejun sanatos si copios.

Nu ai voie! Evident exista si o serie de alimente care iti sunt strict interzise, mai ales daca stii ca esti predispusa la constipatie. Nu manca nimic prajit, incearca sa limitezi consumul de carne sau branzeturi, si renunta definitiv la produse de tip fast-food sau semipreparate. Nici alcoolul sau bauturile acidulate nu te ajuta.

Cultura

Prin ținuturile sașilor, in prag de Saptamana Haferland

Posted by Claude Mckinney on
Prin ținuturile sașilor, in prag de Saptamana Haferland

Cu cativa ani in urma am facut cunostinta pentru prima oara cu ceea ce mai inseamna azi “civilizatie rurala saseasca”, un traseu prin Viscri-Crit-Roades (sau Cloasterf?!)-Saschiz, eu avand norocul-privilegiul sa stau pentru cateva zile chiar in casa printului Charles din Viscri, dormind in patul princiar ????

Iata ca pregatirile pentru Saptamana Haferland m-au readus in aceasta zona cu un magnetism aparte, daca ai organul necesar pentru asa ceva, respectiv Criț-Viscri-Meșendorf-Saschiz-Rupea. Haferland adica Tara ovazului, – un eveniment care debuteaza cu o noua editie maine, sub sloganul Sasii te asteapta in familie (10-15 august), fiind asteptati peste o mie de vizitatori (anul trecut au fost 700), sasi plecati (de nevoie) in Germania, dar si iubitori ai acestor locuri sau civilizatii care trebuie pastrata, restaurata (acolo unde e cazul) si promovata.

Daca la primul traseu prin tinuturile sasilor am fost printr-un proiect Orange-Fundatia ADEPT, de data asta am ajuns prin aceste locuri gratie Fundatiei Michael Schmidt, cunoscutul om de afaceri fiind originar chiar din Criț.

Ca atare, cartierul general a fost in Crit (Kreuz), la casa Kraus, o fosta casa parohiala (suntem gard in gard cu biserica fortificata) transformata intr-o eleganta pensiune cu multe margarete (sau cum s-or numi in germana sau dialectul sasesc). Eleganța pensiunii vine atat de la arhitectura exterioara, cat si de la echilibrul amenajarilor, unde traditionalul sasesc se imbina cu modernitatea si utilitatea timpului nostru.

Noi am ajuns duminica pe la pranz la Casa Kraus, asa ca am intrat in atmosfera locului ca printr-un tratat despre senzatii. Am patruns in regiunea transilvana a dealurilor si campurilor de o armonie care te duce cu gandul la o celebra expresie de-a lui Lucian Blaga, ne-am racorit pentru cateva minute la pensiune pentru ca imediat sa pornim spre o livada din apropiere unde ni se insirau pe stergare merinde. Nu puteau lipsi slana traditional preparata, inclusiv in formula locala “untura pe paine”, alaturi de ceapa si cas, socata sau specificul desert, lichiu (din ingrediente branza, gris, smantana, oua…).Nu ne-am putut intinde prea mult cu pranzul pentru ca programul era riguros controlat de organizatori, asa ca ne-am mutat la racoarea bisericii fortificate, intr-o dependinta amenajata acum pentru petreceri in aer liber. In cazul de fata, dansuri si jocuri sasesti, in interpretarea unui ansamblu din Codlea. Am si filmat, asa ca o sa postez pe YouTube pentru un material separat. Cine a avut dexteritatea ritm-joc de picioare-ureche muzicala, s-a incins la joc, ceilalti au pozat sau postat pe Facebook ????

De la Crit am pornit spre Viscri, la un tur prin cetațuia bisericii fortificate, construita in secolul XIII pe baza unei vechi bazilici romane datata din secolul al XII-lea (dupa anumite surse), ctitorie a secuilor care urma sa fie astfel mutati din zona. Avem de-a face cu una dintre cele mai cunoscute biserici fortificate din ceea ce inseamna civilizatia saseasca, din fericire resturata, cu ghid, cu povesti locale si…pentru colectionari, precum subsemnatul, carti postale! De altfel, din 1999 biserica face parte din patrimoniul mondial UNESCO, asa ca devine un punct obligatoriu de vizitat, nelipsind turistii straini (cel putin trei limbi straine se vorbeau in timpul vizitei noastre). O ascensiune in turnul de paza/veghe este obligatorie pentru temerari.De la acea inaltime incercam sa scrutez si prin sertarul cu amintiri de la vizita anterioara la biserica fortificata, multimea aproape nula de elemente mi-a confirmat atat faptul ca foarte bune sunt fotografiile personale (de arhiva), dar si revenirea in locuri pe care le-ai mai vazut (si placut) in alte vremuri.

De la Viscri am revenit (cu microbuzul) la Crit, pregatindu-ne pentru aventura zilei. As spune eu. Si anume: deplasarea pe biciclete pana la Mesendorf, un sat aflat la vreo 8km distanta de Criț. Eu nu mai urcasem oe bicla de…4 ani (tin minte o tura prin Piatra Craiului), asa ca eram copilaros de nerabdator de traseu! Ceva mai multa atentie pe drumul de pietris din sat, apoi drum de voie pe asfalt (mai este si un traseu pe teren accidentat, prin paduri, pentru profesionisti). Dar ca sa te bucuri de plimbare pe bicicleta prin acele locuri sfatul meu e sa mergi pe drumul de masina, am avut tot timpul senzatia ca respir ceaiuri de plante, atat de puternice erau emanatiile de pe campurile pe care le traversam! Desigur, prea scurt traseul, asa ca mai faceam bucle, reveneam, ne opream pentru fotografii si alte nazbatii. Si totul pe fundalul unui apus magnific.

La Meșendorf, fleașca dupa bicicleala, am aflat de la nea Relu povestea bisericii fortificate, care dateaza din sec. XIV – XVI. Si aici regasim ansamblul tipic de organizare, de la camarile pentru slanina, la atribuțiile sociale sau legate de securitate. Fiecare detaliu povestit de un ghid reinvie cate putin intregul edificiu, iar daca te poti bizui si pe imaginatie sau povesti similare, totul poate capata proportiile unui joc bazat pe realitate augmentata sau chiar platou de filmare cu zeci de actori sau figuranti. Timpul iti joaca feste si semnalul ca trebuie sa parasesti si acest loc poate avea neplacuta alarma a unui ceas desteptator.

Revenim pe biciclete in Criț, se lasa deja intunericul, dar si racoarea dupa care tanjeam!

Avem timp si de un duș la pensiune, afara cina e insotita de un foc de tabara. Unde fondul sonor a fost asigurat de interpretarile Georgiei Gulea, al sau nai fiind acompaniat de muzici bavareze/sasești. Am filmat-o pe Georgia, va fi si ea in curand pe youtube ????

A doua zi facem cunostinta cu dna Sofia Folberth, care la venerabila varsta de 94 de ani este de o vitalitate fizica si intelectuala care ne starneste admiratia. Si dumneaei tot o localnica, plecata in Germania in 1990, dar care acum este o prezenta activa in ceea ce pentru sasi reprezinta…Heimat. Un cuvant care nu poate fi cuprins nici de locuri natale, nici de patrie, pentru ca aveam de-a face cu un compozit de geografie, istorie colectiva si personala, simtaminte, afectiune etc.

Povestile doamnei Sofia au fost precedate de un concert de orga, sustinut de Bruno Roth din Sighisoara, ceea ce pe mine m-a convins inca o data ca Bach si organistii germani sunt buncii hard-rock ????

De la doamna Folberth aflam, intre altele, ca existau la un moment dat 178 de cetati sasesti in Ardeal, acum fiind bine intretinute doar 18. Am rasfoit pentru prima oara o condica saseasca (obligatii, penalitati, instiintari etc.), am aflat despre celebrele vecinatati sasesti (cum se ajutau membrii comunitatii/strazilor) in toate momentele vietii. La un moment dat nici nu stiam daca e bine a mai smulge informatii despre istoria sasilor, profitand de prezenta doamnei Sofia, sau sa o lasam sa se odihneasca dupa o prezentare sustinuta in intregime in picioare, care depasise deja o ora! Am filmat-o si pe dumneaei, asa ca o sa revin cu un material video.

Cu greu ne-am desprins de Crit si casa Kraus, drumul Haferland avea sa ne poarte spre Saschiz si, ultima oprire de pe traseu, cetatea Rupea.

Desigur, inainte de vizita ghidata in biserica fortificata a localitatii care candva rivaliza cu cetatea Sighisoarei, un pranz cumsecade. Nu inainte insa de o intalnire neprevazuta cu Alina Zara-Prunean (Mandra Chic pentru cei mai multi), intr-un (alt) tur prin zona cu copiii din Mandra. Greu sa o prinzi pe Alina, intre atatea activitati in care e angrenata, asa ca bucuria mi-a fost pe masura suprizei.

Am mai fost eu la Saschiz, dar abia acum intru in mareața biserica, unde lucrul cel mai interesant (si unic pana acum) este podul secret, amenajat de fapt cu un loc de rezistenta armata in caz de atac. Constructia este absolut fabuloasa, starnind si acum admiratia arhitectilor.

Nu plecam din Saschiz inainte de a vizita atelierul de olarit, dezvoltat de ADEPT si partenerii sai. Aici, tanarul mester Marian trudeste de zor dupa o perioada de deprindere a mestesugului in…Anglia. Ma incanta acest albastru de Saschiz in ceramica locului, asa ca imi mai achizitionez o cana (de la magazinul de suveniruri) pentru colectia mea de ceramica traditionala.

Restauranta recent, Cetatea Rupea viseaza la activitatea si afluxul ce turisti de la Rasnov, o competitie care este mai mult decat binevenita.In timpul vizitei noastre, soarele arde naucitor, dar nu renunt la un marș forțat in interiorul zidurilor si turnurilor care se intind pe o suprafata destul de mare (11 hectare).

Anul primei ale consemnari documentare este 1324. Dar acesta nu este al intemeierii, care trebuie sa fie anterioara macar cu cateva decenii. Atunci cand a inceput sa functioneze, a fost mereu legata de autoritatile publice randuite intr-o ierarhie specifica Evului Mediu: rege – voievod – castelan – scaun si autoritati scaunale. Asa spun istoriile locale.

Dintre turnuri, cel mai spectaculos este Turnul Pentagonal, a carui „familie” constructiva, din a doua jumatate a secolului al XVI-lea, se regaseste in arhitectura militara a intregii Transilvanii, influentata de mesterii italieni ai Renasterii tarzii.

Ma plimb pe langa ziduri si nu pot sa nu imi amintesc scene din Nemuritorii, filmate la Rasnov, asa ca imi pun intrebarea: daca Sergiu Nicolaescu nu (mai) e, nimic nu (mai) e?

Odata cu iesirea din Cetatea Rupea, traseul nostru prin Haferland – Țara Ovazului se incheie si regretele nu sunt usor de mascat.

Ma uit peste programul evenimentului care debuteaza maine, la Fișer. Pana pe 15 august, cei care vor veni in zona vor putea sa participe la o scoala de tamplarie pictura, tesut la Rupea; masa in șura , concert de muzica evanghelica, fanfara la Viscri; targuri de produse traditionale, prezentaru cultural-istorice la Saschiz, precum si un tur pana sus la cetatea saseasca; workshop-uri de pictura pe sticla, lemn si piatra la Roades; dansuri traditionale, proiectii de film, concerte si baluri la Crit, iar in ultima zi, 15 august, competitie de tras cu arcul la Mesendorf, precum si ceaun + foc de tabara. Intregul program poate fi consultat aici.

Voi reveni oricand in acest locuri, cu orice ocazie, mai greu daca nu ai masina, dar trebuie sa ma descurc cumva.Ce ma atrage? De la istorie si cultura, la peisajul domol si delicatese culinare: de la slanina si branzeturi la desert, palinca de pere si vin de Tarnave. Una fara alta nu se poate! ????