Cand sunt gata sa se imperecheze, moliile de viermi de matase emit substante chimice speciale in speranta de a atrage masculi in locatia lor.
Acele substante chimice sunt atat de puternice – si atat de magnetice – incat moliile masculi vor calatori pana la 30 de mile (48 de kilometri) pentru a avea sansa de a se imperechea, urmarind femela cu doar cateva molecule pretioase din parfumul ei, ghidandu-i drumul. Substantele chimice intoxicante se numesc feromoni.
Feromonii sunt substante chimice speciale produse si secretate de fiinte vii, in cantitati mici, pentru o varietate de scopuri. Organismele le folosesc pentru a semnala ceva (pericol, teritoriu, disponibilitatea de imperechere si asa mai departe) unui alt membru al grupului sau al speciei lor sociale. Oamenii de stiinta au confirmat importanta feromonilor in ciclul de viata al multor creaturi, de la elefanti la crustacee, de la insecte la pesti.
In multe feluri, feromonii sunt ca hormonii care actioneaza in afara corpului. De fapt, ei au purtat numele de ectohormoni inainte ca cercetatorii Peter Karlson si Martin Luscher sa propuna un nou cuvant in 1959, derivand termenul „feromon” din cuvantul grecesc pherein (a suporta sau transporta) si hormon (a stimula sau a excita). Mai simplu spus, este o modalitate chimica prin care creaturile pot transfera emotia de la una la alta. Avand in vedere lungimile pe care moliile mici le vor calatori ca raspuns la doar o mica miros de aceste substante chimice, acea emotie trebuie sa fie intr-adevar puternica.
Feromonii produc doua categorii generale de efecte: efecte de eliberare , care provoaca schimbari comportamentale rapide si efecte de amorsare , care pregatesc organismul pentru o schimbare ulterioara a comportamentului. Feromonii pot afecta, de asemenea, procesele biologice, cum ar fi maturarea
La ce sunt buni feromonii?
Feromonii se gasesc in intreaga lume a insectelor si vertebratelor, printre crustacee si chiar in plante. Ele joaca un rol deosebit de important in randul anumitor insecte sociale, cum ar fi furnicile si termitele, care folosesc o varietate de feromoni pentru a organiza si a dirija evenimentele din coloniile lor respective. Chiar si ciupercile, mucegaiurile si algele folosesc feromoni pentru a se atrage unul pe altul pentru reproducere.
Cateva exemple de utilizari ale feromonilor includ:
- Furnicile pun o urma de feromoni parfumati pentru a conduce alti membri ai coloniei la o sursa de hrana
- Minows raniti care emana un feromon care face ca restul scolii sa se imprastie
- Iepuri mame produc un feromon care declanseaza alaptarea puilor lor
- Insectele care elibereaza un feromon in aer, semnaland disponibilitatea lor de a copula
- Albinele regine elibereaza un feromon care inhiba dezvoltarea ovariana la alte albine, eliminand competitia
Organismele pot distribui feromonii printr-o varietate de mecanisme, inclusiv pulverizarea acestora in aerul sau in apa din jur sau distribuirea lor prin urina. Substantele chimice persista pentru perioade diferite de timp, in functie de utilizarea lor. Semnalele de pericol se disperseaza rapid, ca nu cumva destinatarii semnalului sa fie coplesiti de ele sau sa se obisnuiasca prea mult cu ele. Semnalele sexuale persista mai mult timp pentru a permite partenerilor sa localizeze emitatorul, dar acest lucru creste si pericolul de atentie nedorita din partea parazitilor si pradatorilor. Semnalele de marcare, cum ar fi cele folosite de animale pentru a marca teritoriul sau de insectele care depun oua pentru a-i avertiza pe altii sa-si depuna ouale in alta parte, dureaza inca mai mult.
Feromonii pot fi un mijloc puternic de control al comportamentului. Entomologii le folosesc ca momeala pentru prinderea insectelor pe care intentioneaza sa le studieze. Feromonii pot fi folositi si pentru a controla populatiile nedorite prin perturbarea comportamentelor de imperechere, prevenirea depunerii oualor si, in general, introducerea confuziei.
Pentru a studia feromonii, oamenii de stiinta trebuie sa efectueze ceea ce se numeste biotest , folosind un experiment care testeaza daca o anumita molecula de miros induce o reactie specifica la o alta creatura. In trecut, aceste experimente au fost extrem de dificile, in parte, deoarece multe organisme, cum ar fi insectele, elibereaza astfel de cantitati mici de feromoni in timpul ciclului lor de viata. Datorita imbunatatirilor tehnologice, cum ar fi cromatografia gazoasa legata de spectrometria de masa, cercetatorii pot identifica si confirma mai usor anumiti feromoni si efectele acestora.
Feromoni si sex
Avand in vedere importanta feromonilor in regnul animal, este usor sa ne intrebam cat de des cad fiintele umane sub vrajile puternice ale feromonilor. Poate, speculeaza oamenii de stiinta, aceste substante chimice invizibile joaca un rol major in modul in care ne alegem partenerii sexuali si partenerii pe termen lung.
La oameni, totusi, chiar si dupa decenii de cercetari, oamenii de stiinta nu au gasit inca o substanta chimica autentica la barbati sau femei care pare sa activeze cu adevarat interesul sexual. Acest lucru este poate ciudat, mai ales cand animalele care impartasesc o mare parte din ADN-ul nostru se bazeaza in mod clar pe substante chimice pentru reproducere. La primate, de exemplu, nivelurile mai ridicate de acizi grasi din secretiile vaginale, numite copuline , fac unele femele mai dorite de barbati. Pana acum, studiile nu au aratat acelasi efect convingator asupra barbatilor umani.
Alte studii au analizat androstenona , un miros corporal care pare a fi cel mai puternic la barbati. Unii oameni de stiinta banuiesc ca androstenona creste starea de spirit la femei si, potential, le face mai receptive la sex. Este cu siguranta adevarat la porci – femelele care miros androstenona se pregatesc pentru imperechere. Pana acum, insa, nimeni nu a putut dovedi ca acelasi tip de efect are loc la oameni. Acelasi lucru este valabil si pentru doi steroizi generati intern, androstadienona si estratetraenolul , pe care unii oameni ii prezinta ca fiind puternici atractanti sexuali uman – nu s-a dovedit niciodata ca au efecte repetabile si demonstrabile asupra atractivitatii.
O mare parte din cercetarea feromonilor umani s-a concentrat – poate din motive evidente – pe feromonii sexuali. Dar exista o multime de alte cai pe care stiinta le poate explora. Un studiu din Franta, de exemplu, a constatat ca secretiile mameloanelor femeilor au determinat alaptarea oricarui nou-nascut, nu doar a ei.
Neconcludenta stiintei in ceea ce priveste feromonii „de dragoste” nu a impiedicat nenumarate companii sa incerce sa valorifice parfumuri si colonii special formulate, care sunt comercializate ca o modalitate pentru barbati si femei de a atrage interesul romantic. O cautare rapida pe internet dezvaluie o multitudine de produse imbunatatite cu feromoni, uneori cu etichete de pret duble fata de aromele bine revizuite, care nu sunt impregnate cu molecule de atractie extra-speciale. Nu functioneaza. Si nu pentru a va distruge si mai mult sperantele, dar chiar daca cercetatorii gasesc intr-o zi un feromon uman care este specific pentru atractia sexuala, este foarte putin probabil sa aiba genul de atractie puternica pe care femelele de molii o folosesc pentru a atrage perechea.
S-ar putea ca oamenii pur si simplu sa nu emita (sau sa reactioneze la) feromoni in acelasi mod in care o fac alte creaturi. Poate ca nivelul feromonilor este atat de scazut incat obiectele dorintei noastre nu au simturi suficient de puternice pentru a ne detecta interesele chimice. Sau poate mii de ani de civilizatie si indicii culturale – de la rusinea religioasa la, ei bine, legi – ne-au conditionat sa raspundem mai putin la instinctele noastre de baza si mai mult la cele ale societatilor organizate.
Si daca vrei sa distrugi zgomotul romantismului in loc sa-l aprinzi? Incepe sa plangi ca pe un hobby. Un studiu a demonstrat ca parfumul lacrimilor femeilor nu a provocat empatie la barbati – in schimb, i-a oprit, poate pentru ca, la un nivel primar, au realizat ca sexul probabil nu era in carti in curand.
Rezultatul este ca exista in mod clar unele interactiuni chimice pe scara larga care au loc in regnul animal, inspirand o gama larga de interactiuni intre creaturi. Studiind acestea mai in detaliu, poate ca cercetatorii vor incepe in cele din urma sa puna cap la cap un puzzle cu feromoni care ne ajuta sa intelegem si propriile noastre comportamente determinate de substante chimice.