„Cu un graunte de nisip am ajutat sa aduc Guernica aici”. O explica Isabel Almazan, unul dintre membrii echipajului Iberia care a calatorit in zborul care a adus faimosul tablou de Pablo Picasso in Spania. Astazi se implinesc 40 de ani de la acea calatorie extraordinara care a culminat cu o operatiune secreta cu o lunga negociere si multe probleme. Dar cu un final fericit.

Desi oricine se poate bucura de pictura la Reina Sofia -azi, de fapt, poate fi vazuta gratuit, cu ocazia implinirii a 40 de ani de la sosirea sa in Spania-, transferul lucrarii, una dintre cele mai emblematice din istoria artei universale, a fost o aventura.

El Guernica , comision de la Guvernul Spaniei catre artistul din Malaga pentru Pavilionul Spaniol la Expozitia Internationala din 1937 de la Paris, a fost pazit timp de patru decenii de muzeul MoMA din New York – la dorinta expresa a artistului, care a plecat. in dosar, respingerea sa de a-l expune in Spania atata timp cat „libertatile publice” nu au fost restaurate.

Incognito intr-un jumbo Iberia

Desi chiar guvernul Franco a solicitat pictura de la MoMA in 1968, un „cantec catre soare”, potrivit lui Javier Tusell, director general al Artelor Plastice la acea vreme, care explica in lucrarea El Guernica recuperata (Catedra) de istoricul Genoveva. Tusell Garcia detaliile transferului lucrarii, abia atunci cand schimbarea regimului aducerea picturii a fost o posibilitate reala.

Javier Tusell a fost, impreuna cu ministrul Culturii de atunci, Inigo Cavero, arhitectul operatiunii, botezat drept „Cuadro Grande”.

Totul s-a facut in cel mai absolut secret. In aceeasi 9 septembrie 1981, la inchiderea MoMa –la ora obisnuita, pentru a nu genera nicio suspiciune-, directorul, Richard Oldenburg, a avertizat conservatorii ca tabloul trebuie demontat si ambalat. Nimeni altcineva nu a fost constient in institutia sfarsitului exilului din Guernica .

Au scos rama si au rulat panza, 7,77 pe 3,49 metri. In dimineata urmatoare, toata documentatia a fost semnata si doua camioane au plecat escortate de Politia Metropolitana din New York, calatorie care a coincis cu o pana de curent care a dezactivat semafoarele orasului, provocand un blocaj monumental.

„Cand au ajuns in sfarsit la aeroport”, explica Tusell, „a intrat in cala unui avion comercial Iberia plin de turisti nestii”.

Abia la aterizare, comandantul de zbor, Juan Lopez Duran, a informat pasagerii si echipajul despre ilustrul insotitor pe care il aveau in zbor.

Zborul Iberia 0952

Printre pasageri s-a aflat un dispozitiv de securitate si taxe de la minister: „Nu aveau bilet sau nimic, trebuiau sa-l cumpere de la aeroport, faceau totul din mers”.

Doar comandantul avionului, Juan Lopez Duran , era la curent cu operatiunea, care era necunoscuta pentru aproape intregul echipaj de 19 membri si, bineinteles, pentru cei 319 pasageri.

Era un zbor regulat Iberia, 0952, la bordul avionului jumbo Lope de Vega (inmatriculare EC-DLD), care a parasit Aeroportul International John F. Kennedy si a aterizat la Madrid-Barajas la 8:27 a.m. in data de 10. 

Abia cand avionul a aterizat pe pamantul spaniol, comandantul i-a avertizat pe calatori prin difuzor ca capodopera calatoreste in cala. Doamnelor si domnilor, bine ati venit la Madrid. Trebuie sa va spun ca au insotit Guernica lui Picasso la intoarcerea sa in Spania”.

Beatriz Ganuza, si ea membru al echipajului acelui zbor Iberia 0952, isi aminteste de aplauzele intregului pasaj dupa ce a auzit cuvintele capitanului. Acestia au impartasit „multe aplauze si multa bucurie” cu pasagerii, desi au fost constienti de „amploarea acelui eveniment” doar atunci cand au debarcat si au vazut numarul de oameni care asteptau sosirea Guernicai.

Nici Isabel Almazan nu stia ca tabloul calatoreste, rulat si intr-o cutie mare de lemn, in cala avionului. Chiar si astazi, cand o insoteste pe Reina Sofia la prieteni, de aici sau din strainatate, nu poate sa nu „retraiasca acele emotii” si sa se simta mandra de „granul de nisip” cu care a contribuit si ea la aceasta mare realizare.

De la Cason del Buen Retiro la Reina Sofia

Cason del Buen Retiro -legat de Muzeul Prado- a fost prima destinatie a picturii in ulei, desi publicul nu a putut sa o vada pana la sfarsitul lunii octombrie 1981, in spatele sticlei groase antiglont si pazita de o garda civila cu o mitraliera.

La inaugurare au participat personalitati de tot felul. De la o mare reprezentare a Guvernului pana la Ducesa de Alba, in prezenta jurnalistilor din intreaga lume. Sute de cetateni s-au aliniat, inca cu o seara inainte, pentru a vedea lucrarea, simbol al luptei antifraniste si al reconcilierii tarii.