Category Archives

10 Articles

Timp liber

8 filme horror noi – de vazut in noaptea de Halloween

Posted by Claude Mckinney on
8 filme horror noi – de vazut in noaptea de Halloween

Anul 2012 ajunge incet, dar sigur, catre final, iar Halloween-ul e aici, asa ca am decis sa va recomand cateva filme care sa va surprinda in mod placut, si de ce nu, chiar sa va sperie… Astfel, ca o recapitulare cronologica  a aparitiilor cinematografice in genul horror, al anului 2012, am ales 8 filme care mi-au parut infricosatoare in adevaratul sens al cuvantului.

8. The devil inside (2012)

Filmul a aparut in luna Ianuarie 2012, oferind astfel, un inceput promitator si asteptari mari iubitorilor genului horror. Actiunea are loc in Italia si ne dezvaluie incercarea tinerei Isabella Rossi de a-si salva mama cu ajutorul credintei, preotilor si exorcizarii, dupa ce toate metodele stiintifice si psihologice nu au functionat. Filmul are un final abrupt si socant care nu va dezamagi publicul amator de fiori reci pe sira spinarii.

7. The woman in black (2012)

Iata ca Daniel Radcliffe a crescut mare si a luat un rol de exceptie in filmul “The woman in black”. Acesta a schimbat bagheta de vrajitor pentru rolul unui avocat care ajunge intr-un orasel bantuit de fantoma misterioasa si razbunatoare a unei femei in negru. Fanii lui “Harry Potter” vor fii extaziati sa il vada din nou pe Daniel, de data aceasta  schimband decorul supranatural cu unul paranormal.

6. The Pact (2012)

Vara anului acesta ne-a adus  3 filme de exceptie pentru amatorii genului horror, iar primul dintre ele si-a facut aparitia in luna iunie si se numeste “The Pact”.  Dupa moartea mamei sale, Annie (Caity Lotz) se muta in casa copilariei sale, unde descopera fenomene stranii si o prezenta paranormala foarte puternica. Cast-ul filmului nu este compus din nici o “stea” remarcabila a Hollywood-ului, dar efectele speciale si firul actiunii nu lasa de dorit, iar suspansul este coplesitor.

5. The Apparition (2012)

Luna August ne aduce al doilea film horror al verii 2012: “The Apparition”. Ideea de baza a filmului: fii atent ce iti doresti, ca s-ar putea sa se intample!

Astfel, cativa tineri studenti iau decizia sa faca un experiment prin care sa dovedeasca faptul ca daca iti este frica de un lucru, acel lucru devine real. Experimentul lor este un real succes. Acestia creeaza o entitate care se hraneste cu frica si vrea neaparat sa ramana in lumea noastra, iar in momentul in care ajungi sa crezi ca exista cu adevarat, mori. Iar pentru ca scriam mai sus de Daniel Radcliffe, iata ca nici Tom Felton nu se lasa mai prejos, pentru ca il regasim in cast-ul “The Apparition”. Si pentru fanii “Twilight” am o surpriza de proportii; dragalasa Alice- sau pe numele ei adevarat- Ashley Greene joaca rolul principal in lupta cu paranormalul din acest film.

4. The Possession (2012)

Un film bazat pe mitul “Dibbuk box” care reda povestea unei cutii care continea spiritul unui demon puternic numit de evrei “dibbuk”. Personajul principal, o fetita pe nume Em (Natasha Calis), cumpara cutia blestemata de la o vanzare in curte. Parintii ei fac tot posibilul sa o scape de sub influenta demonului, scenele de actiune completandu-se perfect cu suspansul si momentele terifiante.

3. Resident Evil: Retribution (2012)

Stiu, veti spune ca acesta nu e un film horror, e mai mult actiune. Nu va contrazic; dar din respect pentru fanii filmelor cu zombie, m-am hotarat sa il adaug la lista. Deasemenea este un film demn de mentionat, avand in vedere ca a avut premiera luna trecuta. Asa ca daca nu l-ati vazut la cinema, este neaparat necesar sa il vedeti in noaptea de Halloween.  Avand in vedere ca este al cincilea film din serie cred ca este suficient sa mentionez doar cateva elemente definitorii: Milla Jovovich, zombie mutanti, multa actiune si efecte speciale fara cusur.

2. Sinister (2012)

Titlul acestui film este foarte  bine meritat, luand in considerare ca doar trailer-ul este suficient sa te faca sa te intrebi daca ai curaj sa il vezi singur, noaptea, in intuneric.

Asadar, pentru cei curajosi este o adevarata provocare, iar pentru cei slabi de inger poate insemna o saptamana de cosmaruri. In rolul principal apare actorul Ethan Hawke, cunoascut pentru filme precum: “Daybreakers”, “Staten Island” , “Brooklyn’s finest”, etc.  Acesta intruchipeaza un scriitor de romane horror care se muta intr-o casa noua, unde descopera filmari care arata modul violent in care au murit fostii proprietari. Insa odata cu aceasta descoperire macabra, o prezenta fantomatica isi face aparitia in casa si incepe sa teorizeze noua familie.

1. Silent Hill: Revelation (2012)

Ei bine, dragii mei, daca imi veti asculta sfatul si va veti uita la primele 7 filme pe care vi le-am recomandat mai sus, veti avea parte de o noapte alba in toata puterea cuvantului, iar maine va trebui sa va odihniti si sa va strangeti puterile. De ce? Pentru ca filmul “Silent Hill Revelation” apare la cinema poimaine. Si daca celelalte filme sunt considerate horror, acesta este veritabila “cireasa” de pe tortul groazei.

Imaginati-va cel mai haotic, ingrozitor si demential de infricosator cosmar pe care l-ati avut vreodata si sunt sigura ca veti regasi cel putin un element din el in decorul  filmului “Silent Hill Revelation”. Pentru cei care nu au vazut prima parte, povestea principala este a unui oras, numit “Silent Hill”, care  este bantuit de spiritul unei fetite pe nume Alessa. Aceasta a fost ucisa cu salbaticie de catre un grup de fanatici religiosi, iar acum ura ei se ravarsa neincetat peste oras si toti locuitorii sai. In cast regasim nume sonore precum: Sean Bean, Carrie- Anne Moss(Matrix)  si Kit Harington(Game of Thrones). Pe scurt, un film pentru care asteptarea merita cu adevarat.

Timp liber

Incrincenati-va, alarmati-ne, dar nu la ora 5!

Posted by Claude Mckinney on
Incrincenati-va, alarmati-ne, dar nu la ora 5!

Spunea cineva la o intrunire new-media, web 2.0 ca nu mai putem vorbi de blogosfera, ci de blogosfere. Nu a apucat sa detalieze pentru ca erau prea multe VIP-uri nerabdatoare sa puna mina pe microfon. Ma gindesc ca blogurile cu tematica religioasa pot forma una dintre blogosfere. Clar, sint si aici sub-domenii , de la ortodocsi la neo-protestanti sau ecumenisti new-age.

In ceea ce ma priveste, puzderia de bloguri ortodoxe nu poate decit sa ma incinte. Am descoperit o multime de teologi civili sau de preoti/monahi care au multe de spus intr-o inspirata slova. Ca s-au produs si aici infiltratii/infiltrari sau deraieri pe traseu, e alta poveste. Nici Raul nu doarme si se baga peste tot.

Nu vizitez multe asemenea jurnale online si nici nu am macar o bogata lista de bloguri ortodoxe in blogroll. Nu am timp de atita navigare si lectura online. Totusi, primesc o sumedenie de link-uri si, de multe ori, de la un text sau de la un blog ajungi pe alte site-uri, descoperi alte texte. Inlantuiri peste inlantuiri. In timp mi-am format o serie de blog-uri ortodoxe pe care le cam frecventez zilnic. De la un timp insa am remarcat o intetire (era sa zic recrudescenta) a tonului si tematicii apocaliptice (escatologie). Si asta venita, pe unele platforme virtuale, intr-un soi de jurnalul duhovnicesc de la ora 5.Iar controversa actelor de identitate cu cip-uri nu a facut decit sa inflameze si mai mult flacara acestor incrincenari ale discursului teologic, religios. Parca un duh dubios ii impinge sa copieze din manuale de jurnalism sau chiar pe bloggeri de succes, maestri de mucava ai criticii si negativismului.

Gasesti o gramada de bloguri in care propritaru crestin-ortodox este asimilat si ghidat de o constiinta sobru-alarmista, umplindu-si spatiul online numai cu proteste, avertismente, semnalari de abateri de conduita, polemici peste polemici etc. Pe multi i-am vazut doar la vreo lansare de carte sau pe diverse inregistrari video, postate pe Internet de diversi binefacatori anonimi.

Ce-mi ramine mie dupa parcurgerea acestor texte si bloguri? O stare profund negativa care face exact opusul mesajului hristic. Acela al sperantei, nadejdii, Invierii.

Constructia voit negativ-alarmista, cu iz de bocitoare si deznadejde, chiar si pe fondul realitatilor naturaliste ale vremurilor de azi, imi apare perfect antagonica in comparatie cu martiriul crestinilor din primele veacuri. Cu ce ochi sa receptez io textele acelor bloguri de jelanie gotica dupa ce m-am cutremurat de miile de pagini din vietile sfintilor sfisiati de fiare (metalice sau cu dinti si blana), arsi de vii, corpuri care ii zimbeau lui Hristos cind erau taiati in bucati?

Da, stim ca vine (intr-o zi) si Apocalipsa iar pe unii dintre noi s-ar putea sa-i surprinda in fata computerului cu un comentariu la numarul fiarei. Sincer sa fiu, prefer intimpinarea Sf.Serafim de Sarov: Bucuria mea, Hristos a inviat! sau pe a Parintelui Cleopa: Minca-v-ar Raiul!

Oameni buni, e foarte bine ca mai sta cineva de paza, care bate in clopot cind lupul (mai ales cel in blana de oaie) da tircoale! Dar sa nu uitam ca Petru a ramas Kefa pentru ca nu s-a lasat coplesit de deznadejdea care l-a cuprins si pe Iuda! Amindoi au tradat, dar pocainta insotita de nadejde este doar a lui Petru. Iar inainte de Petru, de acest lucru ar trebui sa ne pregateasca, intr-un fel, tilharul cel bun, rastignit alaturi de Iisus.

Altfel, de blestemul pacatului oricum sintem cuprinsi din nascare. Ce zice Sf.Siluan Athonitul: Tine-ti mintea in Iad si nu deznadajdui! Hristosul s-a smerit ca sa ne invieze.Spune si Psalmul 50:(…)Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea (…) Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si intru pacate m-a nascut maica mea(…)Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati; spala-ma-vei si mai virtos mai voi albi (…)

Tinindu-i pe cititori cu drobul de sare deasupra capului, acesti bloggeri ajung sa fie inchipuiti tocmai precum cei pe care ii infiera parintele Calciu Dumitreasa in una din predicile sale faimoase de la biserica Radu Voda, primavara lui 1978.(…)Ti s-a vorbit de ura de clasa, de ura politica, de ura si mereu de ura. Cuvintul iubire ti-a sunat strain(…)Faceti citeva inlocuiri de termeni si veti gasi in online-ul nostru ortodox numeroase asemanari. Iar in loc de iubire puneti nadejde, speranta, pocainta.

Ce ar fi crestinul fara nadejde? Un necredincios. Nu e sminteala, ci un sens al intruparii Cuvintului, pe de-o parte, dar si o motivatie pentru spovedanie, pe de alta parte. Calea e strimta, grea, cu multe ispite si cazaturi. Iar spre sfirsit poate sa apara si o rastignire. Diavolul e deznadejdea care duce de atitea ori la sinucideri fizice.

Gindurile imprastiate la toate grijile zilei ma despart de Dumnezeu. Planurile mele cu ziua de miine stau in palma lui Dumnezeu. De la serviciu la banca si oameni de pe strada, tot atitea ispite. Voi primi la vara creditul pentru garsoniera debara? Voi putea sa platesc avansul catre constructor? Imi mai ramin bani si de mobilat? Nu ramin fara serviciu in perioada urmatoare? Sanatos voi fi sa platesc dari si rate? Etc. etc.Dar oare nu mi-s numarate firele de par? Nu incepe ziua si nu se termina cu faca-se voia Ta? Cu pocainta, rugaciune si nadejde sa ma pecetluiesc mai bine, in schema Domnului. Caci nu se cuprinde nadejdea si in pocainta si in rugaciune?

Incrincenati-va, alarmati-ne, dar nu uitati sa ne vorbiti si de Inviere!

Doamne-ajuta!

Timp liber

Concertul Guns N’Roses, de la huiduieli si fluieraturi la aplauze

Posted by Claude Mckinney on
Concertul Guns N’Roses, de la huiduieli si fluieraturi la aplauze

Dorinta de a-l vedea pe Axl Rose si de a asculta live un album best of Guns N’Roses (1987-1992) a fost atat de puternica incat publicul adunat la Romexpo a rezistat unei intarzieri care tindea sa aduca un nou record printre cele deja stabilite de primarul Oprescu. Din fericire, intarzierea a fost de doar 110 minute: adica au inceput sa cante la 22.20 desi trebuia sa urce pe scena la 20.30. In acest timp, cei 15-20.000 de spectatori au huiduit si au fluierat in vreo 5 reprize, cum nu s-a mai intamplat la vreun alt concert…

In sfarsit, au aparut, au intrat reprede in priza, dar prima parte a concertului a fost una dezamagitoare. Mai ales ca trebuia sa privim catre un roacker colectionar de palarii, cu mișcari si ținuta de hip-hoper…Intra-adevar, pe youtube, noul GN’R suna groaznic, la fel si vocea lui Axl. Totusi, pe viu nu a fost dezastruos, cu toate ca aveam tot timpul in minte si urechi Guns N’Roses 1987-1992.

Practic, publicul a explodat cam dupa ora 23.30, atunci cand trupa a avut o serie inspirata: You Could be Mine, Sweet Child o’Mine, November Rain (cu intro Another Brick in the Wall, la pian), Knoking on Heaven’s Door si…o bucata din coloana sonora Pantera Roz, interpretata la o chitara cu doua brate de Ron “Bumblefoot” Thal. Aici a fost punctul culminant al concertului. Dupa alte doua melodii m-am retras spre casa, Don’t cry auzindu-se cum paraseam zona Romexpo.

Uitandu-ma la cei trei chitaristi din actuala formula GN’R, am inteles mai bine ce a insemnat Slash pentru aceasta trupa hard rock. Si poate ca s-a vazut cel mai bine la Sweet Child../November Rain. Slash a invelit GN’R cu un sound inconfundabil. Maiestria lui la o chitara Gibson ii obliga pe cei care urca pe scena pentru a interpreta melodiile Guns sa-l copieze, sa redea cat mai fidel interpretarea sa si orice deraiere e sanctionata de publicul cunoscator.

Despre negrul cu caciula de la tobe, nu mai zic nimic…Era in simbioza cu lanturile si ghiulurile lui Axl

Niste destepti au interzis prezenta cu orice fel de aparat foto. Am preferat sa nu risc si l-am lasat acasa. E primul concert de anul asta la care particip fara camera foto. Oare cine are de pierdut?

Nu are rost sa vorbesti de concluzii pentru ca este o manifestare artistica din care am avem de castigat, ne mai imbogatim (fie si prin critici), se mai implineste un o bucatica de vis de adolescent, te incarci cu sunete, fredonezi, reasculti…Nu a fost chiar atat de nasol, desi un prieten spunea Guns Fake’N Roses

Iesim din nou in strada saptamana viitoare, ne adunam la Zone Arena

Pana atunci, Ozzy buna!

Timp liber

Panasonic, Sony, T-Mobile…

Posted by Claude Mckinney on
Panasonic, Sony, T-Mobile…

Spre deosebire de Fira de Barcelona, complexul expozitional care gazduieste IFA (Messe Berlin) are o structura cam…anarhica. In ciuda prezentei pe pamant riguros german.


Amplasarea halelor te zapaceste si practic iti taie cheful de a vizita tot. Mai ales daca esti pe fuga, asa cum eram noi, (o parte din) ziaristii romani prezenti la IFA 2010. Practic, raidul prin uriasul targ s-a facut ieri, in intervalul 10.40-11.45, dupa care am fugit spre Schloss Charlottenburg, neuitand nicio clipa ca la ora 17.30 ar cam fi trebuit sa fim la aeroport….

Tinand cont de timpul scurt, am luat-o pur si simplu la intamplare. Printre marile companii ale caror standuri le-am vizitat: PanasonicSonyT-MobileGrundigLoewe etc

Dupa cum era de asteptat si dupa cum am remarcat si prin presa germana gasita prin targ, totul e focalizat pe 3D. Alte tipuri de gadget-uri si tehnologii prezentate, in planul doi-trei. Daca Philips s-a folosit de acest eveniment si pentru a-si prezenta si lansa toate tipurile de televizoare 3D, companii precum Panasonic sau Sony si-au dezvoltat intregul stand in jurul conceptului 3D. Prezentarile care se desfasurau la standurile celor doua companii japoneze erau filmate cu camere 3D si totul era redat acolo (live!), pe zeci de televizoare compatibile. Daca la Sony, toti care ii calcau pragul primeau o pereche de ochelari 3D, la Panasonic erau implantate (din loc in loc) stative cu ochelari 3D pentru a urmari fie un show de gimnastica si acrobatie (filmat cu camera 3D si redat), fie continut 3D sub diverse forme.

Evident, nu putea lipsi de la un astfel de eveniment mondial, cel mai mare operator telecom din Germania, desfasurat la IFA mai mult in jurul diviziei mobile, T-Mobile.

In afara de designul zonei de conferinte, atractia venea dinspre…tabletPC, un gadget pe care operatorul german se bazeaza foarte mult dupa cum puteai sa-ti dai seama dupa abundenta si marketing.

Ma opresc deocamdata aici. Nu ca nu as mai avea ce sa spun. Doar ca sunt obosit si catranit. Unde mai pui ca pregatesc un dosar IFA 2010 pentru Jurnalul de Duminica din 12 septembrie.

Timp liber

Ti-e dor de vara ?

Posted by Claude Mckinney on
Ti-e dor de vara ?

Ti-e dor de vara ? Ea de-abia acum incepe si te asteapta la cel mai fashion eveniment din oras!Vino duminica, 16 iunie 2013, in Vintage PUB din Centrul Vechi al Capitalei sa vezi ce ti-am pregatit.

Designeri renumiti in ale modei vor veni sa isi etaleze creatiile, iar tu va trebui sa te decizi ce sa alegi pentru sezonul verii.

Avem si o surpriza pentru tine, pentru ca daca vrei sa-ti faci impletituri sau codite impletite, duminica aceasta noi le oferim gratuit doamnelor si domnisoarelor, si vei fi pe mana unuia dintre cei mai buni hairstylisti din oras!

Asadar, cu siguranta nu ai cum sa ratezi prima editie a marelui eveniment de moda FASHION SPIRIT!

Intrarea este libera.
Born in Bucharest ! Be there !
(multumiri www.calendarevenimente.ro )

Timp liber

Targul BIO in Bucuresti

Posted by Claude Mckinney on
Targul BIO in Bucuresti

In week-end-ul 14-16 iunie, va avea loc cea de-a patra expozitie a produselor BIO, la Sala Palatului din Bucuresti. Vino si tu la targ, unde vei gasi o multime de produse bio, suplimente nutritive, bijuterii handmade, carti, produse traditionale, cosmetice si produse de ingrijire corporala naturale, artizanat si arta decorativa, dar si tehnologii inovatoare de estetica.

Vizitatorii vor descoperi si cele mai noi ingrediente cu rezultate spectaculoase in estetica corporala si faciala, epilare definitiva si reintinerire. Intrarea este libera!

Timp liber

Targul de Craciun din Bucuresti

Posted by Claude Mckinney on
Targul de Craciun din Bucuresti

Bucharest Christmas Market va avea loc in perioada 6 decembrie 2013 – 5 ianuarie, in Piata Universitatii din capitala. Targul oficial de Craciun al Municipiului Bucuresti va asteapta cu drag sa ii descoperiti secretele.

Aici poti gasi obiecte traditionale, lemn cioplit, costume si masti traditionale, instrumente muzicale de jucarie, globuri si diverse ornamente pentru brad, prajituri, turta dulce, miere, carnati, toba sau pastrama. Cei mici sunt asteptati sa se joace cu spiridusii in casa lui Mos Craciun, in timp ce adultii se pot bucura de spectacolele oferite de diferite ansambluri folclorice.

Intrarea este libera.

Timp liber

Dana Gonţ

Posted by Claude Mckinney on

Azi vă prezentăm un interviu inspiraţional cu Dana Gonţ, despre activitatea din domeniul televiziunii şi alte pasiuni frumoase:).

– Spune-ne mai multe despre tine şi pasiunile tale? cum arată o zi din viaţa ta?

O zi din viaţa mea este întotdeauna plină, motiv pentru care, din păcate, rămâne foarte rar şi foarte puţin timp pentru alte pasiuni în afară de meseria mea.

Eu sunt mai mult decât un chip drăguţ care apare la televizor, sunt realizatorul şi producătorul emisiunii Bonton, iar asta înseamnă muncă zi de zi. În general meseria de jurnalist e una care cere mult de la tine, bineînţeles dacă îţi doreşti să faci performanţă în domeniul ăsta, să fii bun.

Aşa că zi de zi scriu, editez texte, discut subiecte de filmare, stabilesc desfăşurătoarele, de unele reportaje mă ocup chiar eu cap-coadă când pot, petrec foarte mult timp la montaj, la editarea video, înregistrez voci, sigur, înregistrez emisiunea, mă ocup de promovarea online, ajung uneori la evenimente în special cele legate de oameni deosebiţi, proiecte care ajută, ţin legătura cu foarte mulţi oameni şi lista ar putea continua. Când şi dacă mai rămâne timp îmi place să citesc, să merg la un film bun, să stau în grădina tatei… nimic sofisticat.

– Cum ai ales să mergi pe drumul către televiziune şi ce te-a motivat în acest sens?

De multe ori m-am întrebat cât am ales eu televiziunea şi cât m-a ales ea pe mine. Eu nu am avut acest vis de a mă vedea la televizor, era şi greu, televizorul nu era în copilăria mea ceva prea important pentru că nu era nimic de văzut. În adolescenţă însă a început fenomenul radiourilor private şi mi-am dorit şi eu să ajung la radio. Am şi fost la o preselecţie, dar aveam doar 15 ani, nici nu au vrut să mă primească. Asta m-a dezamăgit, dar m-a şi ambiţionat, iar la 16 ani m-am dus la un concurs de redactori la Tv Sigma, nu speram să îl iau, nu ştiam nimic despre televiziune, am sperat doar că dacă trec prin probele respective îmi va fi mai uşor când mă duc la radio.

Am fost printre cei 6 aleşi (din câteva sute) şi aşa a început o mare poveste de dragoste între mine şi meseria asta. Bineînţeles, am făcut apoi studii, m-am specializat, am muncit. Am fost mereu cu picioarele pe pământ, nu am dat niciodată importanţă (nu dau nici astăzi) faptului că oamenii mă vedeau ca pe o mică vedetă, că primeam multe complimente, mă recunoşteau pe stradă. Aveam doar 16 ani, puteam să o iau pe căi total greşite. Dar educaţia de-acasă şi-a spus cuvântul, am rămas un om serios, modest, muncitor.

La Tv Sigma a fost cea mai bună şcoală pe care o puteam avea: oameni aleşi pe sprânceană cu care am legat prietenii extraordinare, un director (profesorul Constantin Şerbu) cu un important rol de model pentru mine şi posibilitatea de a încerca şi învăţa orice. Eu nu m-am culcat acolo pe o ureche că vai ce frumos e să apari la televizor, eu am vrut să ştiu tot: am stat la cameră în platou, am stat mult timp la mixerul de sunet, am învăţat butoanele şi le luam locul în pauze regizorilor de emisie, montajul (la vremea aia pe bandă) îl făceam deseori singură, am învăţat chiar şi programele de subtitrare. Aşadar eu am înţeles rolul fiecărui om şi imensa muncă din spatele fiecărei imagini, asta cred că pentru mine a contat mai mult ca orice, pentru că eu am lucrat mai mult în anii ăştia mulţi de carieră în spatele camerei, decât în faţa ei.

– Eşti om de comunicare, cât contează din perspectiva ta mesajele pe care le transmitem? Şi cum vezi o îmbunătăţire la acest capitol a societăţii româneşti?

Pentru mine contează enorm. Şi mă întristează să observ că oamenii îşi pun foarte rar problema consecinţelor mesajelor lor. De fapt, în România persoanele publice mai ales din zona politică îşi pun rar problema consecinţelor în general.

Un rezumat frumos al acestei chestiuni l-a făcut, la un moment, dat Andrei Pleşu la Bonton: „Când vorbeşti, trimiţi către celălalt ori un ajutor, ori o toxină.” Iar mesajele nu se rezumă la cuvinte, transmitem la fel de mult cu atitudini, comportament. Un exemplu banal: demult, când realizam emisiuni muzicale am întrebat un prieten artist dacă e conştient că atunci când fumează pe scenă (cum spuneam, era demult), le induce fanilor adolescenţi ideea că e cool să fumezi. Nu se gândise niciodată la asta, iar din perspectiva lui era doar un mod de a se simţi bine pe scenă. Eu nu pot face decât ceea ce fac şi alţii, să explic, să argumnetez că agresivitatea în limbaj face o societate mai agresivă, că vulgaritatea va avea ca rezultat o lipsă din ce în ce mai acută a respectului, că felul în care te porţi în spaţiul public e o responsabilitate. Dar asta e doar viziunea mea.

– Care este emisiunea cea mai dragă pe care ai realizat-o până în prezent?

Asta este o întrebare foarte grea, îmi e foarte greu să fac o ierarhie. Din prisma nostalgiei şi mai ales a atmosferei în care am lucrat, primul meu gând merge către începuturi, emsiunea Top Sigma, dar profesional vorbind acolo era o joacă. Mi-a fost la fel de dragă şi emisiunea Fan X, una dintre cele mai longevive emisiuni muzicale din România, pe care am realizat-o mai bine de 7 ani. Dar adevărul este că acum am trecut la un alt gen, la un alt nivel, la un cu totul alt domeniu şi că, pentru acest moment al vieţii mele, Bonton este cel mai frumos proiect pe care l-am făcut.

– De unde te inspiri atunci când creezi un subiect nou?

De oriunde. Din ce trăiesc, din ce citesc, din ce aud, din ce văd. Cu alte cuvinte, din viaţă.

– Cum crezi că putem educa publicul privitor în materie de informaţie?

Cred că educaţia începe foarte devreme şi ţine de mulţi factori. Aş spune că familia este esenţială, în cazul meu cel puţin aşa a fost. În privinţa informaţiei am constatat şi eu că este foarte greu să îi ajuţi pe oameni să discearnă. Însă este esenţial să îi înveţi pe oameni să îşi pună întrebări, este primul pas care ne poate ajuta în a descoperi adevărul de minciună.

– Cui i-ai mulţumi pentru ceea ce eşti în prezent?

Atât de multor oameni! Sunt cu siguranţă suma întâlnirilor şi modelelor din viaţa mea, dar rolul determinant l-a avut mama. Ei îi sunt recunoscătoare şi regret că, din păcate, ea nu mai este lângă mine acum când am înţeles mai bine cât de mult îi datorez. Apoi desigur, aş mulţumi profesorilor mei, de la învăţătoarea mea, profesoară de muzică Martha Bel-Mustaţă, la doamna dirigintă Lazăr, din gimnaziu, la regretata doamnă Dorian, diriginta din liceu. Şi deja nedreptăţesc multe persoane care m-au influenţat pozitiv şi pe care nu e loc să le menţionez. Inclusiv din interviurile cu personalităţi pe care le-am realizat pentru Bonton în ultimii 3-4 ani, din absolut toate am plecat mai bogată.

– Pentru ce eşti recunoscătoare la finalul unei zile?

Pentru familia mea, pentru oamenii buni care mă inspiră şi pentru tot ce reuşesc să fac bine.

– Ce te impresionează cel mai mult la o persoană?

Bunătatea, categoric. Cred că inteligenţa, erudiţia, aspectul impecabil fără bunătate sunt inutile. Sunt mai mişcată de blândeţea şi generozitatea unei bunici care poate nu a citit două cărţi în viaţa ei, decât de un discurs motivaţional al unui om de succes care nu a ajutat niciodată pe nimeni.

– Care e cartea ta preferată?

Sunt prea multe, prea diferite să le pot pune într-un clasament. Citesc de la biografii, la literatură clasică, contemporană sau colecţii istorice, nu pot să le compar. Am să vă spun câteva titluri pe care le-aş recomanda, de dragul de a răspunde, dar fără să le clasific în vreun fel. „Eduard şi Dumnezeu”, a lui Milan Kundera (de altfel şi alte cărţi ale lui sunt o alegere foarte bună), „Toamna decanei” cartea interviu a lui Radu Paraschivescu cu Antoaneta Ralian, „Istoria iubirii” a lui Nicole Krauss, „Trei dinţi din faţă” de Marin Sorescu, nu-i ocoliţi nici pe Mircea Eliade, Eric-Emmanuel Schmitt sau dacă vă permite timpul Memoriile regelui Carol I.

– Pe cine admiri? ai vreun role model?

Cum spuneam, sunt într-o bună măsură rezultatul întâlnirilor pline de inspiraţie, al dascălilor devotaţi, părinţilor bineînţeles şi prietenilor buni. Pe toţi i-am admirat sau îi admir, de la toţi încerc să iau ceva bun. Şi cred că modelele sunt esenţiale în felul în care ne formăm.

– Ce îţi place la România şi ce ai vrea sa îmbunătăţeşti dacă ai putea?

Îmi place România autentică, îmi plac zonele în care oamenii au încremenit în alte vremuri, trăiesc mai curat, mai rânduit, mai cu frică de Dumnezeu. Îmi place România acolo unde ea nu a fost atinsă de kitch, de mercantilism, de parvenitism. Dacă aş avea puteri supranaturale mi-aş dori să pot face cumva ca ţara asta să fie condusă numai de oameni care o iubesc, pe ea şi pe poporul ei.

– Ce înţelegi prin autenticitate şi cât de importantă crezi că este?

Pentru mine autenticitatea este firescul, este esenţa, este a fi în acord cu tine şi cu rădăcinile tale.

– Unde te pot contacta cei ce vor să afle mai multe despre tine?

În curând sper să mă găsească pe danagont.ro, mi-aş dori să revin cu ceva articole online, dar timpul nu mi-a dat răgaz. Până atunci sunt de uşor de urmărit pe Twitter @danagont sau Facebook (https://www.facebook.com/dana.gont)

Timp liber

Portul turistic Mangalia

Posted by Claude Mckinney on

Cateva imagini din Portul turistic Mangalia. Cand aveti drum pe litoralul romanesc, va recomandam sa treceti prin Mangalia, sunt multe privelisti frumoase.

Mangalia Marina – este un port turistic situat pe tarmul de Vest al bazinului Marii Negre, intr-o zona de trafic maritim comercial si turistic constant. Portul reprezinta o reimprospatare a trecutului maritim al zonei, Mangalia avand o atestare documentara in materie de navigatie de peste 1500 de ani.

Din Portul Turistic Mangalia se pot face calatorii si escale la Vama Veche, 2 Mai, Limanu, Venus, Neptun, Olimp, Costinesti, Eforie Sud, Eforie Nord, Agigea, Constanta, Mamaia sau Midia,  cat si trasee de navigatie costiera mai lungi in perimetrul Istanbul-Varna-Mangalia-Odesa-Yalta.

Portul Turistic Mangalia, are o capacitate totala de 146 locuri de acostare pentru ambarcatiuni, iar alaturi de Portul Turistic Varna din Bulgaria, este gazda regatei internationale BMW Black Sea International Regatta organizată anual de Yacht Club România.

Timp liber

Cristi Farcas

Posted by Claude Mckinney on
Cristi Farcas

Azi va prezentam un interviu cu un om pasionat de ceea ce face, implicat in diverse activitati: arta, publicitate si sport.

Cristi Farcas vrea sa inspire tanara generatie, participand si la evenimente sau conferinte ori de cate ori este invitat, cum a fost si cel de sambata aceasta in cadrul evenimentelor autentici.ro, https://www.facebook.com/autentici.events?directed_target_id=0

1. Spune-ne mai multe despre tine si activitatile in care esti implicat in acest moment.

– Cea mai importanta activitate este si va ramane modernism.ro, un proiect de suflet inceput acum patru ani impreuna cu Cosmin Nasui. Modernism.ro este o platforma on-line ce aduce impreuna artisti, curatori, acei oameni din spatele lucrarilor de arta, colectionarii si consumatorii de arta din Romania si din strainatate. In colaborare cu TVR am produs primul serial video-multimedia ce prezinta peste 120 de artisti si creativi romani contemporani din zona artelor vizuale ori ale artelor spectacolului. Proiectul se numeste “3 minute de celebritate” si contine 81 de episoade ce au rulat zilnic pe canalele TVR Cultural, TVR International si TVR HD in decursul unui an. Acum proiectul “3 minute de celebritate” se gaseste si pe DVD in retele de librarii si magazine specializate din tara si de asemenea in reteaua Institutelor Culturale Romanesti din Strainatate in 17 orase ale lumii.

 2. De unde apropierea de grafica, publicitate si care a fost motivatia in proiectul Modernism.ro?

– Pasiunea pentru imagine a inceput la finalul clasei a 4-a odata cu participarea la un concurs de desene pe asfalt la care am castigat locul 3. Acesta a fost start-ul, ca sa zic asa  . Am studiat desenul, pictura si sculptura pana in clasa a 8-a iar mai apoi in liceu am optat pentru grafica si din clasa a 10-a pentru fotografie, mai exact fotografie clasica pe film alb-negru cu laborator, revelator, fixator, filtre si hartie fotografica.  Partea de imagine video a aparut firesc, ca o continuare a pasiunii mele, o completare necesara, cred eu.

3. Ce talente pe partea artistica te-au impresionat cel mai mult de la noi din Romania?

 – As aminti cateva nume de artisti romani contemporani noua, Mircea Suciu, Bogdan Rata, Aurel Tar,  tineri care au reusit prin lucrarile lor sa sparga acea bariera a anonimatului cu care am fost obisnuiti pana acum. De multe ori societatea este tentata sa priveasca ca “mari artisti” doar numele deja consecrate si mult prea titrate fara sa ia in considerare talentul, forta de exprimare si energia unui tanar artist. Dintre artistii romani mai in varsta (dar cu suflet tanar) i-as mentiona aici pe Dorel Gaina si Maxim Dumitras.

4. Exista o cultura in acest sens, a artei in Romania? Cum vezi o dezvoltare pe partea aceasta si care crezi ar fi influentele la nivel global asupra imaginii tarii noastre?

 – Romania a avut intotdeauna o cultura a artei, drept dovada avem artisti celebri daca ne gandim la Brancusi de exemplu si din ce in ce mai multi tineri care reusesc sa se afirme in strainatate, lucrarile lor ajungand in colectii ale muzeelor sau in colectii particulare ale unor colectionari importanti de arta. Arta contemporana, acesti artisti tineri si talentati sunt  o carte de vizita pentru Romania.  Am atasat si link-ul unei stiri despre arta romaneasca pentru o imagine mai clara a fenomenului cultural romanesc http://www.modernism.ro/2013/10/03/louis-vuitton-puts-romania-in-the-spotlight/

 5. Care sunt proiectele care te-au entuziasmat cel mai mult pe partea de publicitate?

– Fiecare proiect are particularitatile lui si astfel fiecare proiect devine interesant, le privesc pe fiecare in parte ca pe o noua provocare. Imi plac provocarile  ! In publicitate am colaborat cu agentiile mari dar si cu clienti ca Red Bull, Burn sau Carlsberg. Entuziasmul e o componenta esentiala a fiecarui proiect in parte. Daca nu incepi cu entuziasm si cu convingerea ca acel proiect este bun, daca nu crezi in fiecare proiect in parte, asta se va reflecta si in munca ta.

6. De unde te inspiri cand creezi spoturi si diferite imagini?

– De obicei primesc un scenariu, un storyboard dupa care trebuie sa ma ghidez atunci cand realizez imaginile. Directia, identitatea vizuala si  ideea sunt stabilite de agentie (art director, copywriter ) impreuna cu clientul. Eu pun “pe hartie” ideile lor. Sunt mai degraba acel om care tace si face, cel care transforma ideea in produsul finit, in realitate vizuala.

7. Stim ca esti implicat si in sport, mai precis alergat. Povesteste-ne mai multe despre aceasta noua pasiune a ta.

 – E mai mult decat alergare,  am inceput cu bicicleta, dupa parerea mea mijlocul cel mai usor, eco- friendly si economic de a te deplasa pe roti prin oras.  Acum 4 ani aflasem de “Prima Evadare”, un concurs de mountain bike de 55 de km, din Bucuresti pana in Snagov. A fost prima experienta in sport si prima participare in cadrul unei competitii sportive. Mai apoi l-am intalnit pe Steven van Groningen si ascultand speech-ul lui despre experinta IRONMAN m-a motivat si m-a convins ca acest gen de competitii sportive in care imbini inotul, alergarea si pedalatul pe bicicleta pot fi cea mai buna optiune pentru mine, mai ales luand in considerare profesia mea care de cele mai multe ori presupune multe ore petrecute in fata calculatorului. Simteam nevoia sa echilibrez balanta care pana atunci inclina in partea statica. A mai contribuit aici si dorinta de a renunta la fumat iar pregatirea pentru competitiile sportive m-a ajutat si acum ma declar un fericit nefumator  .

 8. Care crezi ca sunt benefiiciile practicarii sportului in viata unui om si cum ai incuraja pe cineva sa acorde atentie acestui lucru?

 – Alergarea duce la producerea unei cantitati mai mari de endorfina (hormonul fericirii) si reduce nivelul de stres si oboseala din organism. Cred ca acest aspect este suficient de incurajator pentru a te apuca de alergat insa decizia apartine fiecaruia in parte.

 9. In ce competitii ti-a placut cel mai mult sa participi?

– Triathloanele sunt competitiile mele preferate. Sunt complexe si ai parte de multa adrenalina. Incepi cu inot, 500 – 1500 de m, dupa care continui cu bicicleta, intre 20 – 40 de km si termini cu o portie buna de alergat, intre 5 si 10 km.

10. Ce planuri ai pe viitor referitor la sport, am inteles ca vrei sa organizezi un triathlon?

 – M-am inscris deja la Half IRONMAN 2014. Acesta este unul dintre planurile mele pentru anul viitor. Da, mi-as dori sa organizez un triathlon in Baia Mare, mai exact in Mogosa. Cunosc foarte bine zona, este potrivita pentru astfel de competitii. Sper sa reusesc sa organizez un triathlon cu toate ca, astfel de competitii sunt destul de dificil de organizat si presupune o munca de echipa. In Baia Mare nu exista astfel de competitii insa exista mult potential si un peisaj superb care merita admirat.

 11. Unde te pot contacta cei care poate ar fi interesati sa afle mai multe de la tine?

– Oricand pe modernism.ro, pe facebook sau scriindu-mi un e-mail pe adresa farkaselul@yahoo.com. Raspund intotdeauna cu placere!:)

Cristi multumim pentru timpul acordat si-ti uram mult spor in continuare si succes in tot ce faci.

Pentru a fi la curent saptamanal cu evenimentele si articolele autentici.ro, va puteti abona la newsletter.