Romania continua sa fie o tara rupta-n doua, taman ca pe vremea regimului Iliescu-Nastase, daca va mai aduceti aminte…Insusi fostul premier Adrian Nastase lansa in campania electorala pentru alegerile prezidentiale din 2004 teoria celor “doua Romanii”. Una a PSD, alta anti-PSD, cea care avea sa-l aduca in cele din urma pe Traian Basescu [&hellip…
Romania anului 2014 continua sa fie o tara rupta-n doua, taman ca pe vremea regimului Iliescu-Nastase, daca va mai aduceti aminte...Insusi fostul premier Adrian Nastase lansa in campania electorala pentru alegerile prezidentiale din 2004 teoria celor “doua Romanii”. Una a PSD, alta anti-PSD, cea care avea sa-l aduca in cele din urma pe Traian Basescu la putere. Romania lui Basescu a votat atunci masiv impotriva arogantei, impotriva baronilor, impotriva hotiei generalizate, impotriva monopolului presei de partid, impotriva mentinerii tarii in prizonieratul postcomunist.
Victoria lui Traian Basescu a fost cu atat mai surprinzatoare cu cat ea s-a produs in conditii puternic ostile. Pe de o parte, PSD construise reteaua partidului-stat prin care inexpugnabilii baroni controlau armate fidele de alegatori. Pe de alta, cu foarte putine exceptii, presa era supusa la picioarele celui botezat “Imparatul”; primul-ministru Adrian Nastase cumparase cam tot ce se putea cumpara din presa privata, fara a mai pune la socoteala TVR si radioul public, veritabile institutii de forta mediatica transformate in aparate infailibile de propaganda.
In primavara, se implinesc doi ani de cand urmasii lui Adrian Nastase, avandu-l in frunte pe Victor Ponta, au revenit la putere. Din 2004 si pana azi presa a evoluat, au aparut televiziunile de stiri si a explodat internetul, dar, in ciuda progresului tehnologic, situatia nu difera prea mult de epoca Iliescu-Nastase in materie de manipulare mediatica si de influenta asupra maselor largi de votanti. Si, fara indoiala, ca din tot aceste peisaj nu putem omite ceea ce s-ar putea numi “fenomenul Antena 3″.
Ascensiunea spectaculoasa a postului de stiri al familiei Voiculescu este un amestec inca neclar de ingrediente, din care sedimenteaza totusi cativa factori vizibili pentru orice observator al pietei media. E vorba, printre altele, de talentul perfid al realizatorilor, de lasitatea politicienilor speriati de posibilitatea de a fi calcati in picioare daca nu canta cum vor dirijorii de la televizor, de complicitatea unui public avid de “sange”& vinovati de serviciu. Succesul Antenei 3 a venit la pachet cu compromiterea jurnalismului convențional, fie el si cu simpatii politice, si cu depasirea oricaror granite ale bunului-simt. Antena 3 a dat tonul impartirii presei dupa modelul celor “doua Romanii” rivale, intre care a disparut orice punte de legatura: cea pro-PSD&Voiculescu si cea anti-. Prima, hranita cu dorinta oarba de a-l rapune pe Traian Basescu, considerat raul absolut si vinovatul pentru scaparea din lesa a justittiei, cea de-a doua, expresia unui front al rezistentei fata de pervertirea jurnalismului si fața de tentativa tot mai agresiva de supunere a celei de-a treia puteri in stat – justitia.
Consecinta fireasca a unei astfel de falii este compromiterea credibilitatii oricarei dezvaluiri jurnalistice sincere. Astazi, publicul de presa este obligat sa judece valoarea unei anchete de presa in functie de simpatiile politice si de sursa dezvaluirilor. Stilul Antenei 3 de a trata orice subiect doar din perspectiva “antibasista” si a intoarce, cu orice pret si cu orice mijloace, realitatea impotriva dușmanului de la Cotroceni decredibilizeaza inclusiv valoarea unor dezvaluiri proprii, care intr-un mediu normal ar fi fost preluate chiar si de catre presa rivala. Spre exemplu, cazurile “Nana-CEC” sau “Ioana Basescu-Gazprom”, ar fi putut deveni subiecte valide pentru intreaga presa, nu doar pentru cea voiculesciana. Insa atata vreme cat tu o tii zi-lumina cu “Jos, Basescu!”, cand cauti permanent nod in papura si, pe deasupra, ii batjocoresti pe toti ceilalti care nu se aliniaza directivelor tale mediatice, la ce te poti astepta? La respect, in niciun caz. La tratament corect din partea restului presei, nici atat. Dimpotriva, ii vei provoca pe toti ceilalti ziaristi anti-stilul tau sa-ti demonteze acuzatiile si sa caute mereu doar explicatii politice pentru dezvaluirile tale.
In orice societate libera exista presa cu simpatii. De stanga sau de dreapta. Liberale sau conservatoare. Pro si antiguvernamentale. Exista o competitie a ideilor si o piata a argumentelor. Exista decenta si sobrietate. Exista respect reciproc chiar in conditii de competitie fratricida. Exista granite pe care nimeni nu le va depasi niciodata dupa cum exista un spatiu comun care ii permite fiecaruia sa preia dezvaluirile concurentei, daca acesta lucru este in interes public general si pune in discutie lezarea unor valori comune.
Din pacate, stilul Antena 3, de a imparți presa și societatea in ”basiști” și ”antibasiști”, a omorat orice nuanța a normalitații și a distrus orice normalitate a nuanțelor. A fracturat țara in doua Romanii nastasiene și asta nu le va folosi nici macar lor, pe termen lung. Insa toate acestea n-ar fi fost posibile fara cumetria politicului. Premierul Victor Ponta, in lunile sale de miere ale coabitarii agreate in cancelariile occidentale, a avut un moment in care a lasat impresia ca nu va incuraja un mediu ambiant precum cel creat de Antena 3 in ultimii ani. In fond, risca el insuși sa devina victima forțata a execuțiilor televizate daca n-ar fi jucat așa cum canta interesele mogulului.
Și, cu toate acestea, la primul atac furibund din partea lui Gadea&comp. (imediat dupa alegerile din decembrie 2012, odata cu tentativa de a aduce UDMR la guvernare), a cedat. Din slabiciune sau pur și simplu dintr-un calcul cinic, a decis sa ”investeasca” in continuare in produsul razboinic al lui Dan Voiculescu. Rezultatul? O țara sfașiata de conflicte fara noima, total neproductive, cu o populație invitata seara de seara la macel in prime-time. O lume din alta lume, neeuropeana, ba chiar anti-. Asta iși dorește un prim-ministru sa guverneze? Ii folosește viitorului așa ceva? Are cineva de caștigat dintr-o astfel de logica a urii și a exorcizarii veninului național? Este asta o dovada a responsabilitații fața de cei slabi și mulți? Poți construi ceva palpabil și viabil intr-o țara care cultiva violența televizata? Sta vreo familie liniștita la gandul ca urmașii sai vor moșteni haosul și jungla sociala?
