Iti amintesti prima ta dragoste? Iti mai place sa te gandesti la sentimentele intense si la fluturii din stomac? Prima dragoste este deosebit de intensa si incitanta. De obicei, lasa urme adanci si ne modeleaza, chiar daca dureaza doar o perioada scurta de timp. Suntem lipsiti de experienta, gresim, sunt adesea lacrimi si dezamagiri, dar inca ne amintim fluturii din stomac si primul sarut cu melancolie.
Aceasta experienta ne face sa dam sfaturi adolescentilor dupa o dragoste dezamagita: „Nu va faceti griji, aveti toata viata inainte”. Dar oamenii de stiinta stiu ca primele dezamagiri sunt deosebit de dureroase. La aceasta varsta frageda, nu avem experiente comparabile cu o inima franta. Pare sfarsitul lumii, cea mai mare tragedie.
Dar nu trebuie sa subestimam sau sa banalizam prima iubire; ea ne influenteaza creierul in moduri diferite. Cititi mai departe pentru a afla mai multe despre acest subiect interesant.
Sentimentele pe care le traim in timpul primei noastre iubiri formeaza un model cerebral pentru relatiile viitoare.
Potrivit expertilor, toate primele experiente pe care le avem intre 15 si 26 de ani pun o baza in memoria noastra.
Prima dragoste si dezvoltarea creierului
Ce e iubirea pentru tine? Gandeste-te, dar aminteste-ti ca gandurile tale sunt influentate de experientele tale cu prima ta iubire. Persoana care ti-a trezit prima dorinta, tandretea si pasiunea in tine ti-a influentat creierul pentru tot restul vietii. Un studiu de la Universitatea Southwest China explica ca neurobiologia iubirii este incredibil de complexa , activand, printre altele, retelele de recompensa si dopamina, amigdala, nucleul accumbens si cortexul prefrontal.
Aceasta furtuna neurochimica poate fi foarte intensa, turbulenta si haotica. De fapt, figuri precum antropologul Helen Fisher ne amintesc ca dragostea este ca o dependenta. Acest lucru poate explica de ce adolescentii al caror creier nu este inca pe deplin dezvoltat experimenteaza prima dragoste atat de intens. Nu este doar o amintire durabila, ci si baza pentru modul in care intelegem relatiile in restul vietii noastre.
Cand avem 14, 15 sau 16 ani, traim prima iubire foarte intens. Ea lasa urme adanci si modeleaza relatiile viitoare.
Prima dragoste serveste ca reper pentru relatiile ulterioare
Modul in care traim relatiile noastre afective si legaturile cu ceilalti se bazeaza pe trei scenarii: Familia si modelele pe care le vedem acasa au o influenta foarte puternica asupra noastra. Ceea ce este deosebit de important este modul in care parintii nostri se trateaza reciproc si isi ofera reciproc afectiune. Ele ne arata cum ar trebui (nu) sa fie dragostea.
Legatura cu cei mai apropiati ingrijitori ai nostri este, de asemenea, esentiala. Atasamentul sigur ne permite sa formam relatii pozitive, independente si satisfacatoare. In plus, nu trebuie sa uitam prima dragoste: ea creeaza si o baza pentru relatiile ulterioare.
Aceste trei aspecte ne modeleaza convingerile si asteptarile de la un partener: ele determina ceea ce acceptam si ne definesc limitele.
Prima dragoste lasa urme adanci in memoria noastra emotionala.
Memoria emotionala este cea mai intensa in primele doua decenii de viata
Oamenii de stiinta de la Universitatea Harvard au efectuat un studiu asupra dezvoltarii cognitive umane. Au putut sa demonstreze cand ne atingem pragurile maxime de procesare a memoriei, atentie, reflectie etc. Memoria emotionala atinge varful intre 15 si 26 de ani. Cu alte cuvinte: tot ceea ce traim in aceasta perioada – fie ca este bine sau rau – ne lasa o impresie profunda.
Aceasta inseamna, de exemplu, ca ne amintim intens anumite persoane, evenimente sau filme si ne place sa privim inapoi la ele cu nostalgie. Prima dragoste este o ancora in memoria noastra emotionala la care ne intoarcem cand ne asteptam mai putin .
Exista iubiri tragice si chiar obsesive care uneori ne impiedica sa incepem un nou capitol din mai multe motive.
Ce se intampla cand ne tinem de amintirile de ieri?
Mintilor noastre le place sa se adanceasca in adancurile trecutului pentru a se rasfata cu amintiri frumoase. Ne gandim la ce ar fi putut fi si ce nu a fost. Este placut sa ne amintim ocazional de prima noastra iubire. Ne privim in inocenta noastra si vedem o versiune fericita, increzatoare in sine si imatura a noastra, care ne face sa constientizam tot ceea ce am experimentat si invatat.
Cu toate acestea, nu ar trebui sa ne agatam prea strans de bootstraps-urile trecutului. Este posibil ca prima dragoste sa nu fi fost foarte romantica, iar relatiile ulterioare sa nu fie foarte pline de satisfactii. Nu trebuie sa ramanem prinsi in suferintele de ieri pentru ca viata se intampla chiar acum. Iubirea merita intotdeauna, trebuie sa fim deschisi si sa profitam de noi oportunitati.
Albert Einstein a mentionat ca dragostea nu poate fi explicata in termeni de fizica si chimie, dar neurostiinta si psihologia ne permit sa deslusim din ce in ce mai multe mistere si sa intelegem procese chimice fascinante. Asta nu inseamna ca dragostea isi pierde magia si intensitatea.
