La nici 100 de km de Bucuresti, in satul Carligul Mare din judetul Buzau, traieste un copilas harnic.
Miercuri, in fata bisericii din Carligul Mare era strans tot satul. Nu era nici sarbatoare, nici vreo inmormantare sau botez.
Doua dubite cu alimente, medicamente si haine erau in curtea bisericii. Oamenii asteptau cu nerabdare sa isi primeasca portia de ulei, faina,lapte, paine, cartofi si apa.
Zapada a izolat satul Carligul Mare, iar localnicii nu mai au curent electric de mai bine de doua saptamani.
Nu i-a ajutat nimeni pana acum, doar preotul se indura de ei si le mai duce apa si paine.
Din multimea de oameni stransi in curtea bisericii, un baiat asteapta sa vorbeasca cu unul dintre cei care imparteau pachetele.
Baiatul, imbracat cu o geaca mult prea mare pentru statura lui, nu cerea nimic de mancare. Venise cu sania sa isi ofere ajutorul la impartit pachete prin sat.
Liviu Nicusor are 12 ani si e in clasa a cincea. De doua saptamani nu a mai fost la scoala, dar ar prefera cursurile in locul zapezii. S-a asezat langa un voluntar care impartea pachete si asteapta sa ii incarce cineva sania cu pachetele pentru sarmanii satului.
Liviu ii stie pe toti din sat si spune cate pachete trebuie sa ii fie puse pe sanie: pentru nea Costel, tanti Didina, care e paralizata, pentru tanti Frusina, nea Petre Dan, tanti Vivi.
Liviu nu stie ce vrea sa faca atunci cand o sa fie mare, dar un lucru e sigur, nu vrea sa ramana in Carligul Mare pentru ca in sat nu se gasesc decat saracie si multa zapada.
Un voluntar i-a incarcat sania si copilul si-a chemat prietenii si au pornit prin sat spre casele celor care nu se pot deplasa. Trei baieti imping sania, Alex, Vladut si Ionut, iar Liviu e la carma. Baietii sunt plini de zapada pana la genunchi, dar nu mai simt frigul pentru ca efortul fizic le pune sangele in miscare.
Trag de sanie si se opresc in dreptul fiecarei case unde traieste un batran sarman. Liviu le spune baietilor sa nu le fie frica de cainii din curtea Frusinei pentru ca nu musca, ii indeamna sa intre si sa ii dea pachetul cu ulei, paine, cartofi si apa.
In capatul ulitei sta nea Petre Dan. Liviu il cunoste bine si spune ca trebuie sa ii dam mai multe alimente pentru ca e atat de bolnav, incat nu poate veni la biserica sa mai ia mancare.
La biserica pachetele s-au injumatatit si oamenii au plecat cu sacosele pline spre casele lor acoperite de zapada.
Sania lui Liviu s-a golit si acum rade usurat ca stie ca vecinii lui au ce manca, cel putin pentru doua zile.
Parintii lui nu lucreaza si se intretin din pensia bunicii si din alocatia lui : “ A luat mami alocatia si i-am zis sa imi dea 50 de mii ( n.r 5 lei) sa imi cumpar dulciuri, ca au adus la magazinul din sat dulciuri noi, dar nu a avut sa imi dea ca ii trebuie sa mearga la spital”.
Frigul i-a cuprins pe voluntarii de la biserica. Inarmati cu lopeti, voluntarii bucuresteni au pornit prin sat la deszapezit.
Liviu si-a reincarcat sania si a pornit din nou prin sat sa imparta pachetele. Vorbeste despre o vecina care a murit de frig. Nu pare afectat, copilul e obisnuit cu iarna din Carligul Mare.
