Decizia presedintelui Harry Truman de a folosi bomba atomica a pus capat in cele din urma celui de-al Doilea Razboi Mondial in Pacific. Existenta unor astfel de arme a ramas centrala pentru geopolitica postbelica si a conditionat tot ce s-a intamplat ulterior. Mai mult, al Doilea Razboi Mondial nu s-a incheiat cu un tratat general de pace; nu a existat nimic echivalent cu Tratatul de la Versailles dupa al Doilea Razboi Mondial.
America: Conducerea lumii
Principalii invingatori – America si Uniunea Sovietica – care nu erau de acord cu privire la viitorul Europei de Est si ostili ideologic unul fata de celalalt, au cazut aproape imediat.
Marea Britanie, grav slabita de razboi, i-a semnalat presedintelui Truman ca nu isi mai poate mentine politica imperiala la nivel mondial. Truman a luat decizia importanta de a nu reveni la politica americana obisnuita de izolationism, ci, mai degraba, de a-si asuma povara conducerii mondiale la care Marea Britanie a renuntat.
‘Cortina de fier’
O linie de despartire temporara trasata prin Europa a devenit permanenta. Winston Churchill a descris-o drept „Cortina de Fier”.
Detinerea sovietica de arme nucleare pana in 1949 a creat un impas geopolitic. Niciuna dintre parti nu si-a putut permite sa tulbure echilibrul terorii. Armele nucleare erau mult mai ieftin de intretinut decat armatele conventionale si, prin urmare, erau atractive ca fundamente ale politicii de aparare americane.
Cu toate acestea, proliferarea lor in deceniile urmatoare, pana la un punct de „ distrugere reciproca asigurata”, a provocat anxietate si o dezbatere morala intensa cu privire la legitimitatea lor in interiorul Statelor Unite.
Neincrederea in randul liderilor aliati
Invingatorii de dupa razboi nu au putut fi de acord cu privire la modul in care natiunile eliberate de Imperiul nazist ar trebui sa fie eliminate. Roosevelt, si apoi succesorul sau, Truman, credeau ca tarile europene eliberate de Germania ar trebui sa organizeze alegeri libere. Adica, ei ar trebui sa se autodeterminati din punct de vedere democratic.
Liderii „Trei Mari” – liderii Marii Britanii, Americii si Uniunii Sovietice – s-au intalnit periodic in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, mai intai la Teheran, in Iran, in noiembrie 1943, apoi la Ialta in Crimeea, in februarie 1945, si apoi un Cateva luni mai tarziu, la Potsdam, Germania, in iulie 1945, imediat dupa terminarea luptei, pentru a discuta despre politica de razboi si situatia postbelica.
Privind retrospectiv, este clar ca Roosevelt avea prea incredere in Stalin si prea sceptic fata de Churchill, pe care il considera un imperialist reactionar. Churchill fusese destul de explicit cu privire la ideea ca voia sa previna destramarea Imperiului Britanic, daca era posibil. El ii ceruse lui Roosevelt sa se intalneasca inainte de intalnirea de la Ialta, pentru a putea planifica o strategie cu care sa intampine cererile lui Stalin. Cu toate acestea, Roosevelt a refuzat sa faca acest lucru si astfel tensiunile si neincrederea dintre cei trei lideri aliati erau deja evidente inainte de terminarea luptei.
Diviziune in Europa
Stalin, liderul sovietic, era hotarat sa creeze o zona pro-sovietica in interiorul Europei de Est, iar armatele sale erau la locul lor, permitandu-i sa-si impuna vointa. Unul dintre primele lucruri pe care le-a facut a fost sa ordone asasinarea liderilor cheie anticomunisti din Polonia, Romania si Bulgaria.
Astfel, deja la un an de la incheierea luptei, Churchill, intr-un discurs la Fulton, Missouri, a inventat sintagma „Cortina de Fier”. El a spus: „De la Stettin in Marea Baltica pana la Trieste in Marea Adriatica, o Cortina de Fier a coborat pe continentul Europei”.
Aceasta expresie a ramas si a devenit numele punctului de demarcatie dintre partea vestica pro-americana si sfera de influenta sovietica la est de aceasta. Churchill a spus ca spera ca America va conduce o alianta a natiunilor occidentale dupa razboi, asa cum a condus alianta din timpul razboiului.
Brutalitatea sovietica in Europa de Est
Intre timp, Polonia, estul Germaniei, Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria si Romania au devenit toate sateliti ai statului sovietic, Iugoslavia fiind semi-independenta sub liderul comunist Tito.
Revoltele periodice, de exemplu, revoltele cehilor in 1948, iar din nou in 1968, si ale maghiarilor in 1956, au fost reprimate de trupele sovietice cu mare brutalitate. Americanii nu au putut sa intervina decat cu riscul unui razboi nuclear pe scara larga.
Aceste regimuri au ramas foarte, foarte represive. De exemplu, cand Saxon Hausen, unul dintre lagarele de exterminare naziste de langa Berlin, a fost eliberat de nazisti, a fost imediat transformat intr-un lagar de concentrare sovietic, unde Stalin si-a exterminat toti rivalii politici la fel cum i-a exterminat Hitler pe ai lui.
Linia de demarcatie economica si de mediu
In deceniile de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, Cortina de Fier a devenit nu doar o linie de demarcatie politica, ci si una economica. Ratele de crestere economica au fost mult mai lente in economiile centralizate din Europa de Est. Nu a existat concurenta intre diferiti producatori; industriile erau foarte puternic birocratizate. Aveau o directie centrala greoaie, iar un cinism si resentimente s-au raspandit prin forta de munca a carei productivitate era in mod corespunzator scazuta.
A existat, de asemenea, o deteriorare si distrugere a mediului foarte severa in zona sovietica, facand din Polonia si Germania de Est si parti din Cehoslovacia unele dintre cele mai poluate locuri din intreaga lume. Oamenii Europei de Est, resentiti amarnic de dominatia sovietica si tanjind dupa tipul de prosperitate si libertate despre care au inceput sa auda in Occident, s-au simtit inchisi.
