Nu-i rau. Dar nici grozav. Acest lucru a rezumat starea de spirit pe masura ce Forumul Economic Mondial s-a incheiat vinerea trecuta la Davos cu un panel despre starea economiei globale. Nu e rau pentru ca majoritatea tarilor au depasit asteptarile de acum un an. Nu e rau pentru ca cresterea brusca a ratelor dobanzilor nu a aruncat SUA, zona euro si Marea Britanie in recesiune. Nu e rau pentru ca razboiul dintre Israel si Hamas nu a reusit sa trimita preturile petrolului peste 100 de dolari pe baril.
Nu este grozav, deoarece bancile centrale se confrunta cu un act de echilibru intre reducerea prea rapida a ratelor dobanzilor si reaprinderea inflatiei si mentinerea lor prea ridicata si cufundarea economiilor lor in recesiune. Nu grozav, pentru ca primele saptamani ale anului 2024 au dus la un conflict mai larg in Orientul Mijlociu, cu implicatii pentru una dintre principalele rute comerciale ale lumii. Si nu grozav pentru ca – dupa cum a aratat Davos – economia globala este profund fracturata.
In mod inevitabil, exista riscul ca lucrurile sa se dezvolte prost in 2024. Un important factori de decizie la nivel mondial, vorbind in privat, a spus ca loviturile repetate din 2020 inseamna ca ar fi intelept sa fim pregatiti pentru urmatorul soc surpriza. Doar cel mai incurabil optimist de la Davos s-ar chinui cu asta.
Washingtonul si Beijingul se afla intr-o lupta sumbra pentru suprematia economica. Decalajul dintre nord si sud se largeste, iar democratia liberala este contestata de o noua generatie de autocrati. Planeta continua sa se incalzeasca. Intr-o saptamana care marcheaza 100 de ani de la moartea lui Lenin, exista din nou viziuni concurente despre ceea ce constituie progres si succes.
Chiar si asa, moartea globalizarii a fost mult exagerata. Aspectul companiilor multinationale si al bancilor care continua sa se aduna la Forumul Economic Mondial au fost dovada acestui lucru. La fel ca si cresterea rapida a inteligentei artificiale (AI), parte a unei revolutii tehnologice care trece peste granite si care lasa autoritatile nationale de reglementare sa se clatine in urma ei. Acum un an, ChatGPT era la inceput. Anul acesta, inteligenta artificiala a fost esentiala in dezbaterea de la Davos, cei care au salutat potentialul sau de a ajuta la rezolvarea problemelor stringente – cum ar fi criza climatica – fiind in contradictie cu cei care avertizeaza asupra riscurilor sale.
Deci globalizarea nu este moarta, nici macar pe ultimele ei etape. Acelasi lucru este valabil si pentru disparitia democratiei liberale occidentale. Cu siguranta, productivitatea a fost slaba si standardele de viata au fost stranse in ultimii ani. Ministrul de Finante al Germaniei, Christian Lindner, a ridicat din sprancene cand a spus ca tara lui este omul obosit al Europei. Dar exista motive intemeiate pentru care nu exista imagini TV cu solicitantii de azil care incearca sa intre in Rusia sau China.
Ceea ce este adevarat este ca, dupa ce a fost impins la defensiva, capitalismul global se transforma in ceva diferit. Varful globalizarii – impreuna cu varful Davos – a avut loc cu ceva timp in urma, in jurul crizei financiare globale din 2008, dar socurile repetate din 2020 au fost cele care au schimbat dinamica.
Tot ce s-a intamplat de la venirea pandemiei de Covid a indicat o noua paradigma: unii o numesc deglobalizare, altii o numesc – poate mai exact – „glocalizare”.
Un termen urat, glocalizarea nu este piata globala libera si nu este autarhie (o natiune care functioneaza intr-o stare de incredere in sine), ci ceva la mijloc. Aceasta implica lanturi de aprovizionare mai scurte, un accent pe consolidarea capacitatii de productie interna si un rol mai strategic pentru guvern. Ca si in cazul oricarei forme de economie mixta, gradul de glocalizare variaza de la o tara la alta.
In cazul in care odinioara Davos a consolidat lanturile de aprovizionare fara frictiuni, care se intindeau din China pana in tarile dezvoltate din Europa si America de Nord, acum exista o recunoastere a faptului ca costul scazut nu este totul si ca exista valoare ca guvernele sa stie ca nu vor ramane fara vaccinuri, echipamente de protectie. , cipuri de calculator si energie. Atacurile asupra navelor de marfa din Marea Rosie, care necesita calatorii mult mai lungi in jurul Capului Bunei Sperante, este cel mai recent exemplu al cat de vulnerabile au devenit lanturile lungi de aprovizionare. Dupa cum Christine Lagarde, presedintele Bancii Centrale Europene, a spus la ultima sesiune de la Davos: „Ne bazam putin prea mult pe eficienta in detrimentul securitatii”. Lagarde a remarcat, corect, ca un pic de reechilibrare nu era un lucru rau.
Cauzele pe termen lung ale glocalizarii se afla in relatia din ce in ce mai instabila dintre SUA si China – o relatie care s-a deteriorat de cand Washington s-a trezit cu amenintarea reprezentata de cresterea rapida a Chinei si planul sau clar semnalat de a-si folosi puterea economica pentru a contesta hegemonia globala a SUA. Actul Chips din SUA si Actul de reducere a inflatiei sunt ambele exemple ale hotararii americane de a-si reconstrui baza industriala prin interventia guvernamentala activa.
Dar, in timp ce trecerea catre onshoring productia externalizata anterior s-ar fi produs oricum, ea a fost cu siguranta accelerata de evenimentele din ultimii patru ani: o pandemie, apoi blocaje in lantul de aprovizionare, o crestere a inflatiei si razboiul din Ucraina.
Rezultatul este ca politica industriala nu mai este un cuvant murdar, nici macar in Davos. Intr-adevar, a existat mult interes la WEF in ceea ce inseamna planurile laburiste de a stimula oferta din Regatul Unit.
Nick Stern, autorul raportului fundamental privind economia schimbarilor climatice, considera ca exista un potential punct favorabil in care cerintele pentru o crestere mai puternica si lupta impotriva incalzirii globale se intersecteaza. AI, spune el, poate actiona ca un accelerator pentru a ajuta tarile in curs de dezvoltare atat in ceea ce priveste atenuarea schimbarilor climatice, cat si adaptarea. El nu este orb la respingerea din partea industriei combustibililor fosili impotriva masurilor de combatere a incalzirii globale, dar crede ca aspectele pozitive depasesc pe cele negative.
Stern insista ca investitiile pentru proiecte ecologice bune ar fi bune pentru crestere si responsabila din punct de vedere fiscal. Unda verde pentru planul de crestere verde al Muncii, cu alte cuvinte. Si glocalizarea in actiune.
