Prin Marginimea Sibiului, pentru o Transilvanie Gastronomica

Prin Marginimea Sibiului, pentru o Transilvanie Gastronomica

Din nou se anunta un final de saptamana cu evenimente peste munti, de data asta prin zona Sibiului. Ma refer la Transilvania Gastronomica – Food Culture Festival (1-4 septembrie). Festivalul susține și incurajeaza creșterea comunitații celor care apreciaza și promoveaza cultura gastronomica autentica din sudul Transilvaniei.

Saptamana trecuta am avut sansa unui tur (culinar) prin Marginimea Sibiului + Sibiu, ca un fel de prezentare a Festivalului, nu din comunicate si conferinte, ci cu … bucatele pe masa! ????

Primul popas al traseului a fost in Rasinarii lu’ Goga si Cioran, la pensiunea Badiu. Pe langa produse locale, dupa traditii si retete mixte (romani si sasi), am putut sta la povesti si cu domnul Badiu, un fin cunoscator al acestor delicateturi culinare (inclusiv cele lichide, vinuri curate si palinca sanatoasa), profesor, specialist in domeniu, care ne-a informat temeinic in legatura cu ceea ce inseamna o branza curata (filmat, voi posta pe youtube).

Cu greu ne-am desprins de acest loc, dar pensiunea e bine fixata in agenda pentru un drum prin zona.

Seara de vineri s-a incheiat la Sibiu, eu cu o parte din invitati fiind cazat la Vila Wedner, restul la Hotel Republique

Cum in ziua de sambata, plecarea pe traseul propus de organizatori (Asociatia My Transilvania), era in jur de 10.00, am profitat de orar pentru o plimbare de dimineata prin Sibiul insorit. Un oras splendid, parca tot mai frumos, plin de turisti straini (in valuri inca de dimineata). Dar voi reveni cu povesti din Sibiu..

Primul drum al zilei de sambata (20 august) a fost in Piata volanta – Transilvania, acolo unde numai sambata vin producatorii locali din Marginime cu tot felul de produse apetisante. Ghidul nostru prin piata, sufletul Asociatiei My Transilvania, Cristian Cismaru. De vineri pana duminica, Cristi ne-a purtat nu doar din sat in sat si ne-a asezat la masa, el a insufletit litera si cuvantul, a oferit explicatii pana departe in timp, gastronomice, istorice, geografice, lingvistice. Cristi merge din sat in sat si cauta mici producatori locali, pastratori de retete vechi, face legaturi si inlesneste cooperari.

Daca teritoriul și natura iți ofera un anumit tip de produse, iar foarte mult din teritoriu este o zona colinara și de munte, cu pașuni și fanețe, in momentul acela tu trebuie sa crești animale, nu poți sa faci agricultura cu floarea-soarelui. Ce iți da natura aia ar trebui sa folosești pentru ca sunt resursele tale locale. Daca le folosești, atunci profita și comunitatea in care traiești. Nu ai doar o marja ca ești importator al unui produs din China. Turiștii din afara Romaniei cauta tot ce inseamna element local. Ei vin sa miroasa mancarea, s-o guste, sa vada ingredientele. La romani inca este un proces in tranziție. Mai dureaza pana iși doresc sa manance ce-i din partea locului, ei cauta ce se vinde in Piața Mica – pe care trebuie cumva sa le ai și pentru foamea turistului, dar noi ca regiune nu profitam pe deplin. ( dintr-un interviu recent)

Fiecare a cumparat cate ceva din piata (slanina, sirop, prajituri, branza etc.), dupa care an pornit spre Ilimbav, la ferma bio Eugen & Daniela. Doi oameni care cresc animale, cultiva legume și produc alimente sanatoase in propria ograda pe principiul biodinamicii, adica respecta ciclurile naturale ale vieții și ale naturii pentru a obține ceea ce au.

Nu m-am intins prea mult la degustari, am facut o plimbare prin sat, dar si un drum pe dealurile din jur, tot cu ghidul Cristian.

In jur de 15.00 eu eram in Sibiu, pentru o discutie de taina cu Om tare trag, la Facultatea de Teologie, apoi m-am mai plimbat prin orasul scaldat de soarele de august, pana la urmatorul punct din program: la Cisnadoara.

Asa e, meniu serios, dar asta dupa un drum pana la biserica-cetate, ridicata de calugarii veniti din Burgundia. Care nu au venit doar cu carti de cult si odoare, ci si cu butuci de vie. Rezultatul: Pinot Gris (pe limba saseasca altfel ii zice, dar am uitat).

S-a remarcat in primul rand ciorba de hrean, pentru care unii au facu o pasiune de doua portii. Nu dam nume ????Seara s-a incheiat pe acordurile unui lichior de nuci verzi, unii spunand ca de fapt avem de-a face cu un fel de…digestiv. Asa ca au mai turnat in paharele, dupa masa copioasa… ????

Cu totii stiam ca ziua de duminica inseamna si plecarea spre Bucuresti. Dar pentru a ne face despartirea mai usoara, gazdele noastre ne-au purtat putin prin Muzeul ASTRA. Poza de grup in fata portilor unei case traditionale din Marginimea Sibiului, din vremea in care cei bogati isi vopseau locuintele in albastru. Desigur, sufletul meu a vibrat la portile gospodariilor gorjenesti, nu putine la Muzeul ASTRA.

Greu de transpus in cuvinte experientele culinare. Trebuie sa te asezi la masa (potrivita), sa nu umbli cu gandul aiurea. Si sa ai langa tine persoana sau persoane potrivite. In rest, programul Transilvania Gastronomica il gasiti aici. Mici producatori trebuie sprijiniti, frecventati, promovati. Eu stiu ce as manca si de unde mi-as procura alimentele daca as locui in zona Sibiului. Si daca nu as putea sa fac ce face Cristi, as folosi talantii mei.