Politica, pentru a spune simplu, este modul in care grupurile de oameni iau decizii, chiar si atunci cand oamenii din grup isi doresc lucruri diferite. Acest lucru poate fi la fel de mic ca cativa prieteni care decid ce topping sa primeasca la o pizza sau o tara cu milioane de oameni care decid cine ar trebui sa fie liderii sai.
Luarea deciziilor publice
Politica poate fi chiar un grup de tari care decid cum doresc sa abordeze o problema precum schimbarile climatice sau migratia. Ceea ce au in comun toate aceste scenarii este ca implica situatii in care un grup de actori doreste sau trebuie sa ia decizii care ii vor afecta pe fiecare dintre ei, dar toti au interese diferite in ceea ce priveste ceea ce ar trebui sa fie acele decizii.
Vrei hamsii; Vreau masline. Dar daca putem obtine un singur topping, care va fi? Cine isi ia drumul si cine nu? Si cum vom decide? Ar trebui sa construim un drum? Sigur. Dar unde se va duce? Care va fi limita de viteza? Si cine va plati pentru asta? Este usor sa spui ca toata lumea ar trebui sa plateasca. Dar asta inseamna toti la fel sau ar trebui sa plateasca mai mult cei care conduc mai mult?
Modul in care se iau deciziile publice in politica depinde foarte mult de situatie. Un grup de prieteni care se hotaraste unde sa mearga la cina probabil doar vorbeste pana cand iau o decizie cu care toata lumea este de acord.
Dar cand vorbim despre un oras sau o tara, luarea directa a deciziilor si consimtamantul unanim devin imposibile. Deci, in general, recurgem la ca un grup mic de oameni sa ia decizii in numele tuturor. Si atunci intrebarile cheie devin: Cum iau acei factori de decizie? Si cat de mult avem de spus noi oamenii in a decide cine sunt ei?
Institutiile politice mentin divergentele in echilibru
Ceea ce este important de retinut este ca fiecare situatie politica implica o renuntare la libertatea individuala: renunti la un cuvant de spus asupra propriilor treburi pentru a culege beneficiile vietii intr-un grup. Majoritatea oamenilor se simt confortabil sa renunte la o anumita autonomie de dragul acelor beneficii. Dar la cata autonomie esti dispus sa renunti si pentru ce – acestea sunt printre cele mai intense dezacorduri politice pe care le avem.
De obicei, institutiile noastre politice — guvernul si legea — sunt cele care fac munca dificila de a reconcilia interesele noastre divergente. Dar atunci cand opiniile oamenilor din societate devin prea divergente, acele institutii sunt intinse pana la punctul de rupere.
De exemplu, daca un subgrup al societatii ajunge sa simta ca ar fi fost exclus in mod sistematic din beneficiul colectiv, ar putea recurge la mijloace violente pentru a obtine ceea ce isi doreste: lucruri precum revolte, rebeliune si razboi. Dupa cum spunea Martin Luther King, revoltele sunt „limbajul celor neauzite”.
Bineinteles, daca violenta vine din cauza faptului ca oamenii merg in jurul institutiilor politice consacrate, ati putea fi tentat sa numiti violenta un esec al politicii. Dar pentru a-l parafraza pe generalul prusac Carl von Clausewitz: Razboiul este pur si simplu extinderea politicii prin alte mijloace. Cu alte cuvinte, incercarea de a influenta deciziile la care esti supus este un act politic, indiferent daca faci acest lucru pasnic sau altfel.
Intensitatea politicii
Aceasta este teama pe care o aveau multi oameni in ianuarie 2021, cand o multime violenta s-a indreptat spre Capitoliul SUA din Washington. In cele din urma, revoltatii au plecat acasa, Congresul a certificat rezultatele, iar presedintele Trump a demisionat. Dar in mod clar nu asa ar fi trebuit sa aiba loc tranzitiile prezidentiale, mai ales nu intr-o tara care se considera un far al democratiei.
Dar diviziunile care au dus la violenta din 2021 au precedat in mod clar alegerile din 2020. Partizanismul, polarizarea, blocajul, chiar si retorica – aceste lucruri au fost punctul culminant al unui proces care a durat decenii. Ori de cate ori a inceput, oamenii se intreaba daca intensitatea politicii de astazi este o scapare temporara sau semne de decadere democratica mai profunda.
Un Fenomen Global
La grijile lor se adauga si faptul ca atacul asupra democratiei liberale pare a fi un proces global. In Europa, partidele politice de centru au pierdut teren in fata contestatorilor mai radicali din dreapta si din stanga.
Situatia s-a agravat si in tarile in care democratia era mai putin solida: Turcia, Brazilia, Ungaria si Filipine. Fiecare dintre aceste tari si-a ales oameni puternici care au rupt incet institutiile democratice, consolidandu-si puterea si instituind politici represive – totul in numele legii si ordinii.
