Cunoastem cu totii plante cu valori sau proprietati medicinale care au fost (si sunt) de mare ajutor fiintelor umane de-a lungul istoriei lor. Cu toate acestea, unele contin substante extrem de periculoase care pot provoca chiar moartea.
Din cele mai vechi timpuri, plantele au fost folosite atat ca sursa de hrana (multumita fructelor lor si a unor frunze), cat si ca remediu pentru boli. Inainte de dezvoltarea tehnologica, fiintele umane au fost nevoite sa diferentieze utilitatile fiecaruia, experimentand cu ei insisi si punandu-si sanatatea si propria viata in pericol, intrucat ingerarea unor plante poate fi letala pentru oameni.
Vegetatia este enigmatica si misterioasa. Cele mai periculoase si mortale specii pot fi ascunse in spatele unei flori frumoase si delicate si, in schimb, unele dintre partile sale pot fi in mod miraculos componenta cheie pentru supravietuire.
Dar de ce sunt unele otravitoare?
De-a lungul timpului, acestea au trebuit sa se adapteze la schimbari climatice, pamantesti si de mediu nesfarsite. Toxicitatea pe care unii au dezvoltat-o este doar consecinta acestei acomodatii, ca urmare a unei nevoi urgente de a se apara de lumea exterioara.
Evolutia a permis astfel unor animale, in special ierbivorelor, sa poata diferentia plantele care sunt potrivite pentru ingerarea si purificarea organismului lor, de cele daunatoare si mortale.
Cu toate acestea, trebuie avut in vedere faptul ca toxinele acestor plante nu sunt la fel de agresive pentru toate speciile. Sunt unele care afecteaza doar unele mamifere si altele, dimpotriva, atat animalele, cat si oamenii. In plus, unele plante sunt otravitoare doar in anumite etape ale vietii lor, asa ca amenintarea lor nu este permanenta.
In prezent, de la intrarea sa in vigoare la 6 mai 2004, legea actuala a tarii noastre (ORDIN SCO/190/2004, din 28 ianuarie) cuprinde o lista de 197 de specii a caror vanzare catre public este interzisa sau restrictionata din cauza toxicitatii lor.
Si desi exista nenumarate specii de plante otravitoare, in galeria urmatoare colectam unele dintre cele mai faimoase si fatale pentru victimele lor.
Belladonna (Atropa belladonna)
Acest tufis cu flori frumoase este originar din Europa, Africa de Nord si Asia de Vest. Este una dintre cele mai cunoscute plante otravitoare, deoarece, de-a lungul istoriei, din Egiptul antic pana in Evul Mediu, acestea au fost responsabile pentru promovarea utilizarii sale ca narcotic puternic.
Toxinele responsabile de efectele sale sunt atropina si scopolamina si, in doze prost administrate, afecteaza sistemul nervos, paralizand chiar si terminatiile nervoase ale muschilor involuntari ai corpului, precum inima insasi sau vasele de sange (care pot provoca coma). sau moarte). Dozele mici pot provoca iluzii si halucinatii. Doze mari, 10 pana la 20 de fructe de padure, sunt mai mult decat suficiente pentru a ucide o persoana.
Aconito comun (Aconitum napellus)
Cunoscuta si sub denumirea de coiful lupului sau coiful diavolului, aceasta planta erbacee este originara din zonele muntoase din emisfera nordica a planetei. Este o planta foarte otravitoare (considerata cea mai toxica din Europa) deoarece contine aconitina, unul dintre cei mai activi si toxici alcaloizi care, dupa un contact usor, poate incetini inima pana la moarte si doar 1 mg din aceasta planta este suficient pentru a ucide un adult de 80 kg . Simptomele care apar dupa atingerea sau ingerarea aconitului sunt arsuri ale gurii, salivatie, varsaturi, diaree, probleme cardiace, coma si, in unele cazuri, moarte.
Cucuta (Conium maculatum)
Creste in medii umede si racoroase (maluri, paraie si de-a lungul drumurilor si campurilor agricole); Este originar din Europa si Africa de Nord. Aceasta specie invaziva, care poate creste pana la 2 metri inaltime, contine toate substantele toxice precum cicutina care inhiba functionarea sistemului nervos central producand asa-numitul „cicutism” (cianoza, midriaza, convulsii si coma) care incepe cu vertij, dureri de cap, scadere a temperaturii corpului si reducerea fortei musculare care se termina cu paralizie. Pentru a ucide o fiinta umana, sunt necesare doar cateva grame din fructele sale verzi. Cel mai faimos personaj istoric care a murit dupa ce a fost condamnat intr-un proces pentru a bea o ceasca de cucuta a fost filozoful Socrate in 399 i.Hr.
Lemn dulce american (Abrus precatorius)
Este un fel de liana cataratoare (originara din India si Indochina) care poate ajunge pana la 5 metri lungime. Florile sale sunt grupate intr-un grup si sunt roz sau violet roscat. Toxina care face din aceasta planta una dintre cele mai periculoase este abrina, a carei calitate impiedica sinteza proteinelor cu o viteza uimitoare. O singura molecula de abrina poate inactiva pana la 1.500 de ribozomi pe secunda si este de 75 de ori mai periculoasa decat ricina, substanta toxica din boabele de ricin. Sunt necesare doar 3 micrograme din aceasta substanta pentru a ucide o persoana si, in mod curios, intreaga planta este toxica. In antichitate, aceasta planta era folosita ca abortiv sau pentru eliminarea parazitilor intestinali.
Adelfa (Nerium oleander)
Oleanderul, cunoscut si sub denumirea de floare de dafin sau trinitaria, este o planta arbustiva (de origine mediteraneana si deci rezistenta la seceta) cu frunze verzi intens si ale carei chiar frunze, flori, tulpini, ramuri si seminte sunt toate foarte otravitoare, de aceea este si cunoscuta drept „cea mai otravitoare planta din lume”. Se claseaza pe primul loc deoarece veninul sau puternic contine diverse toxine (cum ar fi olandrina) care actioneaza asupra inimii. Aportul din greseala a acestei plante provoaca greata, varsaturi, vertij, miscari intestinale, excitare si depresie, convulsii, aritmii, tahicardie si in final stop cardiac.
O curiozitate istorica: in timpul Razboiului de Independenta al Spaniei (1808), un pluton de soldati ai lui Napoleon s-a oprit sa friga carne folosind betisoare de oleandru gasite in jurul taberei temporare. Acest gest a provocat moartea a 8 soldati si a celorlalti patru in stare de ebrietate grava.
Estramonio (Datura stramonium)
Cu proprietati halucinogene, aceasta planta otravitoare creste in mod natural in zonele calde din intreaga lume; Prezenta pe malurile raurilor, grajdurilor, haldelor de gunoi sau haldelor de gunoi, aceasta planta polivalenta este capabila sa se adapteze la toate tipurile de sol. Substantele toxice care o caracterizeaza sunt alcaloizii tropicali (atropina si scopolamina). In doze mari pot provoca comportament agresiv, coma si chiar moarte.
Asocierea sa cu voodoo si vrajitorie provine din faptul ca samanii ii fumau frunzele impreuna cu tutun pentru a intra in transa. O doza mica de patru sau cinci grame de frunze este suficienta pentru a ucide un copil.
Buruiana cersetorului (Clematis vitalba)
Aceasta specie a fost botezata popular drept „iarba cersetorilor” deoarece se frecau cu planta pentru a-si provoca iritatii si astfel atrage atentia si transmite mila atunci cand cersea. Este distribuit in intreaga regiune mediteraneana, vestul si centrul Europei. In Spania, aceasta planta cataratoare este foarte comuna in zona Asturias si o parte din Leon. Toxina (protoanemonina) continuta de intreaga planta poate provoca intoxicatie generalizata datorita absorbtiei acesteia prin piele. Daca este ingerata, provoaca gastroenterita cu diaree, greata, leziuni renale si chiar deces din cauza paraliziei respiratorii.
Aristolochia macho (Aristolochia paucinervis)
Se credea ca semintele sale ii calmau pe epileptici, pe cei posedati si, de asemenea, rupeau vrajile care impiedicau un barbat sa faca sex cu o anumita femeie. Cu o baza stiintifica mai stabila, se stie ca creste din februarie pana in iunie in zone apropiate de nivelul marii pana la 1500 de metri altitudine. In Spania este prezent in diferite domenii. Particularitatea care il face extrem de toxic si iritant este acidul sau aristolohic, care in doze mari poate provoca paralizie respiratorie.
Filodendro (Philodendron)
Este una dintre cele mai populare plante de apartament, deoarece este atractiva si usor de cultivat. Problema necunoscuta a acestei plante este ca contine cristale de oxalat de calciu , care sunt toxice pentru oameni si animale. Ingestia de filodendron provoaca dermatita, umflarea gurii si a tractului digestiv la om, dar la pisici si caini, efectul sau poate fi mai grav si poate provoca spasme, convulsii, dureri si umflaturi.
Celidonia major (Chelidonium majus)
Traieste in zone uscate si umbrite. Numele sau stiintific, Chelidonium, inseamna „randunica mica”, deoarece perioada de inflorire coincide cu sosirea acestor pasari. Din acest motiv, este cunoscuta si ca „Herba de las golondrinas sau golondrinera”. Poate provoca narcoza, paralizia terminatiilor nervoase senzoriale, bradicardie si contracturi tetanice. Administrarea sa continua este considerata cancerigena.
Tartago (Euphorbia lathyris)
Desi originea sa exacta este necunoscuta, se crede ca aceasta planta provine din Asia Centrala si China; cu toate acestea, se gaseste pe scara larga in intreaga lume. Semintele sale au fost folosite ca purgativ atat in medicina umana, cat si in cea veterinara. Dar, cu precautie extrema trebuie exercitata cu Tartago, deoarece este si o planta abortiva.
Floripondio sau trompeta ingerului
Floripondo s-a raspandit in America Latina si in Europa si a fost folosit ca halucinogene din timpuri imemoriale. Este un copac mic cu flori alungite care cad intre 18 si 23 de centimetri lungime. Acesta contine alcaloizi tropanici, cum ar fi scopolamina, care sunt utilizati in formulari de medicamente impotriva Parkinson. O supradoza a acestor compusi poate duce la paralizie, psihoza, halucinatii si chiar moarte.
Nueza (Bryonia cretica subsp. Dioica)
Se gaseste in poienile padurilor, in general in sud-vestul Europei si in nordul Spaniei (in special din Leon pana in Asturias). Vanzarea lui catre public este restrictionata, desi este utilizat in unele medicamente precum laxative sau antiinflamatoare topice. Ingerarea fructelor de nuc poate provoca insa iritatii gastrointestinale, cu varsaturi, diaree coleriforma (simptome asemanatoare holerei), sangerari intestinale sau nefrita (inflamatia rinichilor). In doze mari aceasta planta poate provoca moartea prin colaps cardio-respirator.
Bonetero (Eunomymus europaeus)
Este un arbust de foioase, inaltime intre 2 si 3 metri, care locuieste in general pe solurile proaspete si adanci. Vanzarea sa este interzisa din cauza principalului sau ingredient activ, evonina, care, la ingerarea in doze mai mari de 250 mg, produce colici gastrointestinale (datorita actiunii sale purgative puternice), diaree cu sange, slabiciune generala, halucinatii, convulsii, pierderea cunostintei si sincopa. , poate duce la moarte.
Capusa (Ricinus commonus)
Ricinul sau smochinul infernal este un tufis originar din Africa cu o tulpina groasa si lemnoasa, ale carui frunze pot fi rosii sau violet inchis (de unde si numele comun) si este de obicei acoperita cu o pulbere alba, ricina, care este foarte toxica. Contactul cu aceasta substanta provoaca greata, crampe abdominale, varsaturi, sangerare interna si insuficienta renala, terminandu-se in cateva zile cu decesul persoanei afectate. Si este ca ricina interfereaza cu metabolismul celular uman; Prin blocarea procesului chimic care sustine viata, celulele mor si organele incep sa cedeze treptat, ducand la moarte. O doza letala pentru un adult ar reprezenta cinci boabe de ricin; pentru un copil, doar unul.
Azucena (Liliumcandidum)
Aceasta planta erbacee este originara din tarile arabe, dar extinderea ei ii permite sa fie intalnita pe restul continentelor. Desi este folosit local pentru vindecarea ulcerelor, furunculelor, arsurilor, iritatiilor, ranilor si inflamatiilor, este extrem de periculos pentru pisici, deoarece ingestia lui poate fi fatala pentru acestea. De fapt, fara tratament imediat, in primele ore dupa consum, exista o sansa de peste 50% ca animalul sa nu supravietuiasca.
Mujares (Anagallis arvensis)
Aceasta planta a fost folosita in antichitate ca tratament pentru epilepsie si probleme mentale. Cu toate acestea, nu este utilizat in prezent, printre alte motive, din cauza lipsei de eficacitate si a toxicitatii sale. Semintele sunt otravitoare pentru mamifere, iar planta in sine poate provoca dermatita de contact, precum si iritatii grave ale mucoasei intestinale.
Perejil uriasul (Heracleum Mantegazianus)
Exista unele cazuri in care substantele chimice din anumite plante intra in contact cu pielea umana si reactioneaza la lumina soarelui, provocand arsuri. Se datoreaza unui fenomen curios numit fototoxicitate. Acesta este cazul Heracleum mantegazzianum.
Roldon (Coriaria myrtifolia)
Aceasta specie tinde sa fie confundata cu fructele murului, asa ca in aceste cazuri oamenii sunt de obicei in stare de ebrietate. Roldon sau „Herba shoera” are doua principii toxice: coriarina, care se gaseste in principal in frunze, si coriamirtina, un stimulent al sistemului nervos. Dupa consum, persoana afectata prezinta greata, varsaturi, dureri de cap si ameteli. Au fost descrise si alte simptome, cum ar fi convulsii si alterarea constientei.
