Pakistan este o țara foarte interesanta. Dincolo de search-ul pe google, care iți zice cat de periculoasa este aceasta zona, cate bombe pe zi explodeaza (exagerari) și cați oameni mor sau sunt rapiți, realitatea ste ca a trai și a calatori in Pakistan nu este atat de sangeros și trist, dupa cum ne lasa mass-media sa credem. Nu zic ca nu este periculos, cu multe lucruri foarte ciudate, dar nu este tragic sa o vizitezi.

Ziceam in articolul precedent ca nu merge sa fii un turist solitar pe aici. Așa ca ne-am adunat trei calatori solitari – un brazilian, o argentinianca și o romanca – Michel, Ana și eu. Fiecare cu rucsacul in spate, am pornit intr-o calatorie in care am putut cunoaște și mai bine cultura pakistaneza, oamenii și locurile. Aceasta calatorie, dublata de trecerea a trei luni de cand traiesc in Pakistan, imi ofera incredere și o dorința mare de a va impartași din experiența mea aici.

Calatoria realizata avea traseul inițial Karachi-Lahore-Islamabad-Skardu și munții din zonele nordice ale Pakistanului.

Am inceput calatoria din Karachi catre Lahore. Am ales sa calatorim cu Pak Business Train, un tren privat, care a fost lansat anul trecut, in 2011. Prețul:  Rs 5500 (Rupii pakistaneze) pentru o calatorie. (Daca ne-am fi dorit bilet dus-intors ar fi fost  Rs 10.000). Exista și trenuri publice, dar nici nu ne-am gandit sa le incercam. Pentru ca eram doua fete și un baiat am fost puși in compartimentul dedicat familiilor – altfel,femeile și barbații nu au voie sa calatoreasca impreuna, norocul nostru ca suntem straini și ne-au ințeles sa nu respecte aceasta regula cu noi.

Acest tren arata  mai rau ca un tren romanesc, l-aș pune la aceeași categorie cu un tren personal de-al nostru, cu diferența ca acesta este foarte curat și are cateva particularitați care il fac sa iți placa sa calatorești cu el: wi-fi, televizor și aer condiționat care iți menține temperatura pe care o dorești.

Paturile sunt in stilul cușetelor noastre romanești. Mi-a placut faptul ca la finalul calatoriei totul era curat. Și daca ma gandesc ca oamenii au stat in tren pentru aproximativ 24 de ore, mi se pare și mai de apreciat. Numai ca nu ne-au dat cearșafuri, doar fața pentru perna și o patura. A fost bine ca adusesem cu mine un cearșaf, dupa cum imi recomandase anterior cineva.

In Pak Business Train, alaturi de familia cu care am impartașit compartimentul.

Biletul a avut inclus și mancare, seara și dimineața. Durata calatoriei Karachi – Lahore: in mod normal, 18 ore. In cazul nostru, dupa cum v-am zis, 24 de ore (au fost probleme cu unele inundații pe traseu și o defecțiune care ne-a ținut blocați 2 ore undeva intr-un camp). Din experiențele altor oameni, știu ca acest tren ajunge uneori și cu 5 minute mai devreme. Alteori, este anulat și nu mai circula deloc din cauza inundațiilor (august- septembrie este sezonul ploilor aici). Depinde de noroc. Iar o lecție de reținut despre Pakistan, in orice privința: orice se poate intampla. Oricand.

Inca un aspect care ma face sa starui asupra acestei calatorii cu trenul: faptul ca am imparțit compartimentul cu o familie pakistaneza (foarte ospitalieri și de treaba), a facut acest start al calatoriei foarte placut.

Și dupa 1023 km strabatuți in 24 de ore, am ajuns in Lahore. O gara foarte aglomerata, cu mulți pakistanezi uitandu-se la noi și intrebandu-se, probabil, ce cautam acolo. Pentru ca persoana care ne ajuta cu cazarea nu avea cum sa ajunga la timp (nici noi nu am știut sa ii zicem ora la care cu siguranța o sa oprim in Lahore), am ales sa ne ferim de privirile insistente de pe peron și sa intram in zona special amenajata de Pak Business Train – privirile catre noi au continuat, dar noi ne-am obișnuit sa le ignoram (oriunde ai merge in Pakistan, majoritatea localnicilor nu sunt obișnuiți sa vada straini, așa ca devii pentru ei un obiect cu grad ridicat de curiozitate; daca exista și o parte buna, aceea este ca nimeni nu iși permita sa te atinga sau sa faca o remarca urata la adresa ta).

Gara din Lahore

Dar sa va  zic despre Lahore, al doilea cel mai mare oraș din Pakistan. Wikipedia spune ca este unul din orașele cu populația cea mai densa din lume. Pentru Pakistan este unul din orașele importante, din punct de vedere economic, politic, educațional și al divertismentului.

Am intalnit aici aceeași aglomerație ca in Karachi, doar ca ceva mai multa verdeața. Iar traficul, aproape asemanator cu traficul aglomerat, dar structurat din Europa. Totuși sunt zone din oraș in care traficul este specific Pakistanului: fara nicio regula, in care, cumva, reușești sa ajungi la destinație fara a respecta o regula anume.

Am stat aici doua  zile, timp in care am reușit sa vizitez doar 2 locuri importante, plus sa fac o mini-calatorie in exteriorul orașului:

Badshahi Mosque – una dintre cele mai mari mosquee din lume (top 5). Cu o curte imensa, cu un interior mare (deși gol, prea gol dupa parerea mea), are o liniște și o calmitate interesanta, o atmosfera cu siguranța diferita de bisericile creștine. Am aflat ulterior ca in interiorul cladirii pot sta 5.000 de oameni, iar in curtea interioara și coridoarele care inconjoara curtea pot incapea aproximativ  95.000 de persoane care doresc sa se roage. Impresionant.

Badashi Mosque

Interiorul moscheei

In apropierea mosqueei se afla un fort și un palat din timpul Imperiului Mughal (anii 1500 – 1700). Din pacate, pentru ca am mers tarziu, pe inserate, era inchis. In plus, fiind intuneric, nu am putut nici macar distinge foarte mult din mareția palatului.

A doua zi am vazut zonele rurale din afara orașului. Pentru ca am stat cu o familie care traiește de ceva timp in Pakistan (prieteni ai lui Michel, baiatul din Brazilia) am mers cu ei inspre granița cu India – fiind “de-ai locului” au avut inspirația sa ne duca prima oara la un post de granița “normal”, fara aranjamente turistice; popular și special amenajat pentru turiști este Wagha Border, pe care am vizitat-o ulterior.

Poza cu strajerul unui post din apropierea granitei Pakistan- India

Pana am ajuns la granița am putut vedea cum arata zonele rurale: drumul ne-a aratat zonele pline de verdeața, campurile agricole, am simțit ploile spontane și racoritoare specifice zonei. In sate, chiar langa drum, sunt multe magazine, cu de toate. Și mult gunoi. Numeroase vaci, multe motociclete, un drum foarte greu de mers, cu multe hopuri și gropi. Pe langa interesanta situație de a vedea zonele rurale, a fost la fel de interesant ca in apropierea postului, am vazut tranșeele folosite in trecut, pe timpul razboielor cu India.

Zonele rurale din apropiere de Lahore

Urme din istorie: transee folosite in trecut

Apoi, am mers la granița special amenajata: Wagha Border. In fiecare zi, la ora 18.15, are loc un adevarat spectacol care marcheaza schimbarea garzii atat in Pakistan, cat și in India; un schimb prietenesc și energetic de putere și competiție in a arata cine are mandria cea mai mare pentru propria țara.