Spunea cineva la o intrunire new-media, web 2.0 ca nu mai putem vorbi de blogosfera, ci de blogosfere. Nu a apucat sa detalieze pentru ca erau prea multe VIP-uri nerabdatoare sa puna mina pe microfon. Ma gindesc ca blogurile cu tematica religioasa pot forma una dintre blogosfere. Clar, sint si aici sub-domenii , de la ortodocsi la neo-protestanti sau ecumenisti new-age.
In ceea ce ma priveste, puzderia de bloguri ortodoxe nu poate decit sa ma incinte. Am descoperit o multime de teologi civili sau de preoti/monahi care au multe de spus intr-o inspirata slova. Ca s-au produs si aici infiltratii/infiltrari sau deraieri pe traseu, e alta poveste. Nici Raul nu doarme si se baga peste tot.
Nu vizitez multe asemenea jurnale online si nici nu am macar o bogata lista de bloguri ortodoxe in blogroll. Nu am timp de atita navigare si lectura online. Totusi, primesc o sumedenie de link-uri si, de multe ori, de la un text sau de la un blog ajungi pe alte site-uri, descoperi alte texte. Inlantuiri peste inlantuiri. In timp mi-am format o serie de blog-uri ortodoxe pe care le cam frecventez zilnic. De la un timp insa am remarcat o intetire (era sa zic recrudescenta) a tonului si tematicii apocaliptice (escatologie). Si asta venita, pe unele platforme virtuale, intr-un soi de jurnalul duhovnicesc de la ora 5.Iar controversa actelor de identitate cu cip-uri nu a facut decit sa inflameze si mai mult flacara acestor incrincenari ale discursului teologic, religios. Parca un duh dubios ii impinge sa copieze din manuale de jurnalism sau chiar pe bloggeri de succes, maestri de mucava ai criticii si negativismului.
Gasesti o gramada de bloguri in care propritaru crestin-ortodox este asimilat si ghidat de o constiinta sobru-alarmista, umplindu-si spatiul online numai cu proteste, avertismente, semnalari de abateri de conduita, polemici peste polemici etc. Pe multi i-am vazut doar la vreo lansare de carte sau pe diverse inregistrari video, postate pe Internet de diversi binefacatori anonimi.
Ce-mi ramine mie dupa parcurgerea acestor texte si bloguri? O stare profund negativa care face exact opusul mesajului hristic. Acela al sperantei, nadejdii, Invierii.
Constructia voit negativ-alarmista, cu iz de bocitoare si deznadejde, chiar si pe fondul realitatilor naturaliste ale vremurilor de azi, imi apare perfect antagonica in comparatie cu martiriul crestinilor din primele veacuri. Cu ce ochi sa receptez io textele acelor bloguri de jelanie gotica dupa ce m-am cutremurat de miile de pagini din vietile sfintilor sfisiati de fiare (metalice sau cu dinti si blana), arsi de vii, corpuri care ii zimbeau lui Hristos cind erau taiati in bucati?
Da, stim ca vine (intr-o zi) si Apocalipsa iar pe unii dintre noi s-ar putea sa-i surprinda in fata computerului cu un comentariu la numarul fiarei. Sincer sa fiu, prefer intimpinarea Sf.Serafim de Sarov: Bucuria mea, Hristos a inviat! sau pe a Parintelui Cleopa: Minca-v-ar Raiul!
Oameni buni, e foarte bine ca mai sta cineva de paza, care bate in clopot cind lupul (mai ales cel in blana de oaie) da tircoale! Dar sa nu uitam ca Petru a ramas Kefa pentru ca nu s-a lasat coplesit de deznadejdea care l-a cuprins si pe Iuda! Amindoi au tradat, dar pocainta insotita de nadejde este doar a lui Petru. Iar inainte de Petru, de acest lucru ar trebui sa ne pregateasca, intr-un fel, tilharul cel bun, rastignit alaturi de Iisus.
Altfel, de blestemul pacatului oricum sintem cuprinsi din nascare. Ce zice Sf.Siluan Athonitul: Tine-ti mintea in Iad si nu deznadajdui! Hristosul s-a smerit ca sa ne invieze.Spune si Psalmul 50:(…)Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea (…) Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si intru pacate m-a nascut maica mea(…)Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati; spala-ma-vei si mai virtos mai voi albi (…)
Tinindu-i pe cititori cu drobul de sare deasupra capului, acesti bloggeri ajung sa fie inchipuiti tocmai precum cei pe care ii infiera parintele Calciu Dumitreasa in una din predicile sale faimoase de la biserica Radu Voda, primavara lui 1978.(…)Ti s-a vorbit de ura de clasa, de ura politica, de ura si mereu de ura. Cuvintul iubire ti-a sunat strain(…)Faceti citeva inlocuiri de termeni si veti gasi in online-ul nostru ortodox numeroase asemanari. Iar in loc de iubire puneti nadejde, speranta, pocainta.
Ce ar fi crestinul fara nadejde? Un necredincios. Nu e sminteala, ci un sens al intruparii Cuvintului, pe de-o parte, dar si o motivatie pentru spovedanie, pe de alta parte. Calea e strimta, grea, cu multe ispite si cazaturi. Iar spre sfirsit poate sa apara si o rastignire. Diavolul e deznadejdea care duce de atitea ori la sinucideri fizice.
Gindurile imprastiate la toate grijile zilei ma despart de Dumnezeu. Planurile mele cu ziua de miine stau in palma lui Dumnezeu. De la serviciu la banca si oameni de pe strada, tot atitea ispite. Voi primi la vara creditul pentru garsoniera debara? Voi putea sa platesc avansul catre constructor? Imi mai ramin bani si de mobilat? Nu ramin fara serviciu in perioada urmatoare? Sanatos voi fi sa platesc dari si rate? Etc. etc.Dar oare nu mi-s numarate firele de par? Nu incepe ziua si nu se termina cu faca-se voia Ta? Cu pocainta, rugaciune si nadejde sa ma pecetluiesc mai bine, in schema Domnului. Caci nu se cuprinde nadejdea si in pocainta si in rugaciune?
Incrincenati-va, alarmati-ne, dar nu uitati sa ne vorbiti si de Inviere!
Doamne-ajuta!
