“Impreuna am luptat, sa murim impreuna. Daca vreti sa ne omorati, ne omorati pe amandoi, impreuna, nelegati.” Acestea au fost printre ultimele cuvinte ale Elenei Ceausescu in timp ce era condusa, alaturi de Nicolae, catre zidul sfarsitului lor. Un pluton de executie alcatuit din trei soldati parasutisti – desi se spune ca alte sute de soldati se oferisera voluntari – a indeplinit sentinta tribunalului improvizat la Targoviste, in ziua de 25 decembrie 1989.
Elena si Nicolae Ceausescu la proces
In urma unui proces expediat rapid, in doua ore, in care atat procurorii cat si avocatii apararii au parut ca se rafuiesc personal cu cei doi inculpati, stenograma inregistreaza: “Tribunalul, in numele legii si al poporului, deliberand in secret, condamna in unanimitate de voturi pe inculpatii Ceausescu Nicolae si Ceausescu Elena la pedeapsa capitala si confiscarea totala a averii, pentru savarsirea infractiunilor de genocid (…); subminarea puterii de stat (…); act de diversiune (…); si subminarea economiei nationale (…).”
“Puteati sa ne impuscati si fara mascarada asta” se pronuntase, in timpul procesului, Nicolae Ceausescu. Lucrurile ar fi putut la fel de bine sa stea si asa, de vreme ce soldatii din plutonul de executie au ajuns la Targoviste in acelasi elicopter cu judecatorii. Au fost ultimele persoane executate in Romania inainte de abolirea pedepsei capitale, in 7 ianuarie 1990.
Elena si Nicolae Ceausescu, in fata plutonului de executie
Autoritatile au explicat graba judecarii si executiei prin faptul ca, daca ar fi fost lasat in viata, cuplul prezidential ar fi alimentat actiunile represive din partea “teroristilor” si “mercenarilor” loiali regimului ceausist si astfel s-ar fi pierdut, inutil, si mai multe vieti. Zvonurile despre cateva incercari de rapire a celor doi in timpul detinerii lor in arest au servit convenabil masurii radicale a executiei.
In zilele de haos ale Revolutiei din Decembrie ’89 care a dus la rasturnarea lui Ceausescu de la putere, s-au raspandit teorii despre teroristi din Libia, Rusia, Irak, Israel sau CIA care ar lupta pentru Ceausescu. Zece ani mai tarziu, procurori desemnati sa investigheze evenimentele de atunci au concluzionat ca nu exista dovezi despre existenta teroristilor.
Episodul a incheiat regimul comunist in Romania si cei 24 de ani de leadership ai “celui mai iubit fiu al poporului roman”, “geniul din Carpati”, “personalitate exceptionala a lumii contemporane, luptator pentru pace, dreptate si socialism”.
Totodata, se incheia o perioada de austeritate grea pentru romani, in care Ceausescu a parut tot mai lipsit de simtul realitatii. In timp ce tara trecea prin dificultati majore datorate lipsei alimentelor de baza, a medicamentelor si, in general, a conditiilor minime de trai, Nicolae era tot mai des vazut la televizor vizitand hangare si depozite pline cu provizii, participand la bogate festivaluri populare si de arta culinara. Totul pentru a ridica in slavi nivelul de trai exceptional atins sub conducerea sa.
Ceausescu in vizita de lucru la CAP
Transporturi speciale de alimente erau organizate inaintea vizitelor sale, ajungandu-se pana la a deplasa de-a lungul si de-a latul tarii cateva vaci bine hranite care sa-l intampine, cu veselie si semne de prosperitate, pe “genialul carmaci”.
Emisiunile televizate aratau recolte agricole record in timp ce, pe strazi, oamenii faceau cozi lungi in fata unor magazine alimentate sporadic si niciodata suficient. Se intampla ca, in pragul disperarii, romanii sa se incaiere in fata tejghelei pentru ultima paine sau ultimul ou, spart si acela.
Cativa oameni, crezand ca Ceausescu nu era instiintat sau constient de situatia reala a tarii – mai ales in zonele de provincie – au incercat sa ii inmaneze acestuia, in timpul vizitelor sale, plangeri si petitii. De cate ori primea o scrisoare, Ceausescu o inmana imediat unuia din membrii securitatii sale, asa ca nu se stie daca a ajuns sa citeasca vreodata vreuna din aceste scrisori. Este insa posibil ca acei curajosi sa fi indurat consecinte serioase din partea unei Securitati tot mai agresive.
Ceausescu in vizita de lucru la CAP
Un val de speranta a inundat Romania cand, in aprilie 1989, s-a anuntat ca tara si-a platit integral datoria externa de 13, 2 miliarde de dolari, dar visul unui trai mai bun s-a naruit curand, odata cu finalizarea proiectului grandios al constructiei Casei Poporului.
Cu toate acestea, ideea ca “tiranul cel rau si sotia sa vrajitoare au fost rasturnati de la putere prin vointa si actiunea poporului simplu este doar o poveste de adormit copiii”, spune Mark P. Almond, profesor de istorie la Oxford, studiind istoria Romaniei.
“Avand in vedere puterea pe care o detinea Ceausescu, Revolutia Romana a fost, de fapt, un “regicid”. Dar spre deosebire de alte revolte anti-comuniste din tarile Europei de Est, unde puterea a fost preluata de “eroi” recunoscuti si acceptati, ca Lech Walesa sau Vaclav Havel, in Romania puterea a fost revendicata de un comitet – Frontul Salvarii Nationale – care s-a spart curand in mai multe partide ce au inceput un sport national sinistru, ciorovaiala pe tema <>”, concluzioneaza Almond.
