Urmatoarea destinație in Pakistan: Islamabad. Prin telefon ne-am rezervat bilete pentru autocarul Lahore – Islamabad. Am luat primul autocar dis-de-dimineața cu firma Daewoo, considerata una dintre cele mai sigure mijloace de transport din categoria autobuzelor.
Aproximativ 4 ore (pentru circa 400 de kilometri) le-am petrecut pe drum. Autocarul parea de tip second hand. Insa, foarte curat. Am platit 1000 si ceva de rupii. Mi-a placut extrem de mult ca ne-au dat caști și fiecare putea sa faca dupa cum dorește: sa asculte muzica sau sa urmareasca televizorul. Sau sa doarma in liniște – fara a fi deranjat de opțiunea celor din jur.
Daca intre Karachi si Lahore nu am avut multe de vazut, pe de o parte pentru ca deja se insera, pe de alta parte pentru ca mai mult era zona de deșert, pe drumul Lahore – Islamabad, am putut admira peisaje diverse, de la zone de dealuri cu copaci, la campii pline de verdeața.
Islamabad este capitala Pakistan. Și are o poveste interesanta: daca Lahore și Karachi au un istoric indelungat și s-au dezvoltat pe parcusul timpului, Islamabad cred ca este ceva mai artificial: cu scopul de a inlocui capitala Karachi, in anii 1960 s-a inceput de la zero construcția sa – a trebuit ca o buna parte din padurea din zona sa fie taiata pentru a-i face loc. Tocmai pentru ca a fost un oraș construit de la zero, este foarte organizat, structurat in sectoare, cu strazi cu un aer “western” și cu multa verdeața (aspect pe care il voi menționa foarte des intrucat in Karachi, unde locuiesc, vremea este destul de arida, plus nu exista un inters al administrației locale in a avea spații verzi; exista doar cateva parcuri cheie). Cred ca, intr-un fel, Islamabad este rupt de stilul de viața obișnuit al pakistanezilor.
Islamabad, vazut din departare
Ce am vizitat aici:
Faisal Mosque – cea mai mare mosquee din Asia de Sud și a patra cea mai mare din lume. Intr-adevar, are dimensiuni impresionante, construita doar din marmura; alba, rece, dar incalzita de soare – simți asta pentru ca, bineințeles, nu poți intra incalțat in moschee – sunt standuri speciale afara unde pentru 5 rupii, papucii tai stau undeva in siguranța. Apoi, mergi pur și simplu in picioarele goale pe aceasta marmura.
Faisal Mosque
Am vizitat și “The Pakistan Monument” – un monument construit pentru a evoca istora intemeierii Pakistanului. Fiecare din cele patru petale reprezinta cele patru provincii recunoscute (Balochistan, Punjab, Sindh și Khyber- Paktunkhwa). Cele trei petale mai mici reprezinta trei teritorii (Gilgit, Kasmir și Triburile Nordice).
The Pakistan Monument
Aici am avut o intamplare amuzanta: intrarea pentru pakistanezi era de 20 de rupii, pe cand cea pentru straini, 200 de rupii. Iar pakistanezul cu care noi eram a fost atat de inspirat incat a reușit sa ne bage inauntru cu argumentul ca avem dubla cetațenie, inclusiv pakistaneza :). Dincolo de aspectele de limba, securitate și ajutor, o astfel de situație dovedește ca este indicat atunci cand calatorești prin Pakistan sa ai un localnic alaturi, care știe „legile nescrise” și știe cum sa ii abordeze pe cei din jur.
Am avut inspirația sa vizitam ambele locuri pe inserate – cand nu era caldura inabușita specifica Pakistanului; astfel, am putut sa admiram totul la o temperatura suportabila.
Un alt loc vizitat in Islamabad, a fost parcul central – foarte mare, cu oameni care alearga, oameni care stau pe banci sau pe iarba – foarte “western”. De asemenea, ni s-a aratat Islamabad intr-o mica calatorie cu mașina: am putut vedea Parlamentul, Secretariatul primului ministru, Judecatoria Centrala. Și am avut ocazia sa ma obișnuiesc cu multe check- pointuri ale poliției și armatei.
Per ansamblu, orașul Islamabad, deși capitala, este foarte liniștit. Pentru ca este un oras al diplomatilor si al oamenilor de afaceri, iar aici iși desfașoara activitatea consulatele și ambasadele.
Un loc special amenajat care evoca satul traditional pakistanez (o locatie din apropiere de Islamabad)
Am vizitat și o mica stațiune turistica de langa Islamabad, Murree. Pentru drum am inchiriat o mașina cu șofer. De știut ca pe distanțe lungi este foarte scump acest serviciu, iar majoritatea șoferilor nu vorbesc urdu. Și o regula generala, intotdeauna in Pakistan stabilește/ negociaza prețul dinainte, altfel te poți trezi cu prețuri surpriza.
Cu un drum central inchis mașinilor, este singurul loc din Pakistan in care am vazut foarte mulți oameni care merg pe jos. A fost surprinzator pentru mine intrucat in Pakistan nu exista o cultura a mersului pe jos. Toți merg fie in mașini, fie in ricșa, fie pe motociclete. Daca vrei cumva sa mergi la magazinul din cartier, care se afla chiar aproape de tine, un localnic ți-ar zice ca ia mașina sa te duca, deși a merge pe jos pana acolo este o opțiune foarte viabila. O sa insist pe acest subiect și o sa adaug ca nici macar nu sunt treceri de pietoni. Iar pentru a traversa strada, caci ai nevoie din cand in cand, zici un “Doamne ajuta”, intinzi mana ca și cum ai dori sa oprești mașina, și treci. Altfel, daca aștepți pur și simplu sa opreasca cineva, poți sta mult și bine.
Intorcandu-ma la drumul nostru, pana am ajuns in stațiunea propriu-zisa, calatoria a fost excelenta, cu peisaje minunate. O zona tipica de munte, cu copaci inalți, cu verdeața. Cand am ajuns in cadrul stațiunii, am fost puțin dezamagita intrucat a fost amenajata intr-un stil in care nu poți vedea, practic, un peisaj cum trebuie, vezi doar acel drum central, plus cladirile care adapostesc foarte multe magazine – orice urma de natura a disparut. In plus, aglomerația era foarte mare.
De menționat ca in Murree se afla singura fabrica de bere din Pakistan, Murree beers. Este interesant pentru ca, de fapt, este ilegal sa bei aici orice tip de alcool. Dar, uneori regulile sunt pentru a fi incalcate. In special aici.
Tot in Murree am incercat telescaunul. Pe langa faptul ca oamenii scoteau telefoanele si aparatele foto ca sa ne faca poze, experienta a fost placuta. Punctul slab a fost ca o data ce am coborat din telescaun, din nou, nu a existat nicio priveliste pe care sa o admiram pentru ca erau doar constructii in jur, fara a exista un punct central din care sa poti admira peisajul. Traseul in sine parcurs cu telescaunul a fost simpatic
Acum, va spuneam ca in calatoria inițiala trebuia sa ajungem in Skardu și in zonele nordice, unde peisajele sunt din afara acestei lumi – Skardu este chiar numit “raiul pe pamant” pentru ca se afla intr-un platou inconjurat de munți ce depașesc 8000 de metri și cu lacuri superbe. De ce nu am ajuns acolo, precum și alte detalii despre viața in Pakistan, aveți puțina rabdare pentru urmatorul articol.
