“Familia care omoara impreuna, sta impreuna”, crede omul care a pus bazele ramurii CIA ce se ocupa cu realizarea profilurilor psihologice ale asa-zisilor lideri “escroci” ai lumii. Jerrold Post este profesor de psihiatrie, psihologie politica si afaceri internationale la Universitatea George Washington.
Lideri cu personalitati controversate
Rep: Deci, pentru a rezolva anumite situatii de criza, sau a negocia pacea in diverse parti ale lumii, analizati mediul din care provin liderii, si istoricul acestora?
JP: Ati amintit de mediu si istoric, si cred ca merita sa subliniem ca, asa cum spune o vorba, “copilul este tatal persoanei adulte”. Nu am putea sa intelegem un lider ca Saddam Hussein, de exemplu, fara sa intelegem trecutul sau extrem de dureros. Este, probabil, cel mai traumatizat lider dintre cei pe care i-am studiat pana acum, dificultatile sale existentiale incep inca din uter.
Saddam Hussein
Se stie ca tatal i-a murit cand mama sa era insarcinata cu el in 4 luni, fratele mai mare a murit si el intr-o operatie 4 luni mai tarziu, asa ca e de inteles ca mama sa a devenit grav deprimata si a incercat sa-si provoace avort in luna a 8-a si chiar sa se sinucida. Cand Saddam s-a nascut, in loc de acel atasament matern esential el a avut parte de raceala, mama sa indepartandu-se de el si dandu-l fratelui ei sa-l creasca pana cand ea s-a recasatorit. Tatal vitreg a fost brutal cu copilul, atat fizic cat si psihologic, si putem sa fim de acord ca asta nu este un mod bun de a incepe o viata.
Rep: Da, era destul de sadic Saddam Hussein.
JP: Era cu adevarat, se stie ca obisnuia sa-si ia fiii de 10, 11 ani sa asiste la sedinte de tortura.
Rep: De cele mai multe ori opinia publica internationala si mass-media i-au numit pe acesti oameni “nebuni”. Ce parere aveti?
JP: Nu sunt de acord cu termenul, acesti oameni nu sunt nebuni, ei actioneaza din interiorul unor viziuni personale si, cunoscandu-le profilul, actiunile lor pot fi intr-o masura anticipate, spre deosebire de cele ale psihoticilor. Acesti lideri sunt oameni rationali dar care iau multe decizii proaste, in special si pentru ca sunt inconjurati de un anturaj care, pe drept cuvant, se teme sa le aduca corectii sau critici constructive.Saddam Hussein
Se zice ca in 1982, in timpul razboiului Iran- Irak, oficiali iranieni au declarat ca nu vor incheia pacea cu Irakul atata timp cat Hussein este la putere. Ca urmare a acestei declaratii, Hussein si-a convocat consilierii, cerandu-le sfatul in aceasta privinta, iar acestia s-au intrecut in a spune ca “Saddam inseamna Irak”, si “Irak inseamna Saddam”, si deci este inacceptabil ca liderul sa renunte la sefia statului. Saddam s-a declarat incantat de cuvintele lor incurajatoare, dar i-a indemnat sa-i dea sfaturi creative in aceasta problema, si atunci un consilier al sau, ministru al sanatatii scolit la Oxford, a propus ca Saddam sa renunte la conducerea statului pentru o vreme, cat se incheie pacea cu Iranul, si apoi sa revina la putere.
Se spune ca Saddam i-a multumit pentru opinia franca si apoi a pus sa fie arestat pe loc. In seara aceea, sotia ministrului a venit la Saddam cu rugaminti fierbinti pentru a-l indupleca sa ii inapoieze sotul, iar conducatorul, induiosat de vorbele femeii, a cedat. I-a inapoiat acesteia barbatul, taiat bucatele si pus intr-un sac negru pentru cadavre. Este evident ca, in astfel de cazuri, liderii ajung sa fie inconjurati de o serie de fatarnici care vor aproba orice miscare a sefului lor.
Rep: Avem aici vorbele lui Nassir Ghaemi, profesor de psihiatrie si farmacologie la Tufts University School of Medicine, autorul lucrarii “A First-Rate Madness”, in care dezvaluie veriga de legatura dintre leadership si nebunie. Rezumandu-ne ideea cartii sale, el o numeste “legea inversa a sanatatii mentale”: in vremuri de criza, cei mai buni lideri politici sunt cei care sufera, in mod frecvent, de tulburari psihologice depresive sau bipolare, in timp ce liderii sanatosi mental nu se descurca foarte bine. In contrast, in timpuri de pace si prosperitate conducatorii echilibrati mental functioneaza la parametri optimi, in timp ce liderii cu tulburari psihologice nu o duc foarte bine.Cultul personalitatii: Kim Jong-il
Explicatia fundamentala a acestui fenomen sta in aspectele pozitive ale depresiei si tulburarii bipolare: numeroase studii au demonstrat ca persoanele care sufera de depresie sunt mai realiste si au o empatie mai mare decat cele “normale”, stiind deci mai bine cum sa actioneze in situatii complicate, si cum sa controleze mediul. In paralel, cei cu tulburare maniacala (face parte din bipolaritatea amintita) sunt mult mai creativi decat cei echilibrati, si mai rezistenti la evenimente traumatice. In concluzie, aceste tulburari ne dau cele 4 trasaturi de baza ale unui lider eficient: realism, empatie, creativitate si rezilienta.”
Ce parere aveti despre acest rationament?
JP: Cred ca vedem lucrurile oarecum diferit. Observand liderii vremurilor noastre, as spune ca cei mai multi dintre ei prezinta o trasatura potential maligna de personalitate, si anume narcisismul. Acesta este caracterizat printr-o exagerata “absorbire” de sine, vise mesianice de putere, o viziune paranoica asupra lumii – paranoica nu in sensul de “nebunie”, ci in sensul ca atunci cand lucrurile merg rau ei dau vina fie pe adversari, fie pe propriul popor. Acesti oameni nu pot fi empatici nici cu cei apropiati sau poporul pe care il conduc, darmite cu adversarii, pentru a le intelege mutarile. Totodata, le lipseste complet constiinta morala, fiind capabili de orice comportamente si strategii pentru a-si atinge scopurile. Este o combinatie periculoasa de trasaturi, dar nu vad neaparat alaturate acestora si trasaturi bipolare.
