La peste 2.000 de ani de la moartea sa, Iulius Caesar ramane una dintre cele mai importante figuri ale istoriei. Realizarile sale militare si politice au transformat Roma antica si au lasat o mostenire care inca dainuie — de la idiomurile noastre („trecerea Rubiconului”) pana la calendarul nostru. Urmatoarele sunt sase dintre cele mai importante mosteniri ale renumitului comandant militar si dictator roman.
1. Cezar a extins dominatia romana in Europa.
Dupa ce a fost numit guvernator al teritoriului de nord al Romei, Galia, in 58 i.Hr., Cezar a extins foarte mult granitele Republicii Romane in toata Europa, pana la tarmurile Oceanului Atlantic si Canalul Manecii. In timpul sangeroaselor razboaie galice de opt ani, legiunile sale au cucerit triburile locale din Franta, Belgia si Elvetia de astazi.
In 55 i.Hr., armata lui Cezar a construit un pod de lemn care traverseaza raul Rin in doar 10 zile – o minune a ingineriei militare. Apoi, trupele romane au marsaluit pe calea navigabila pentru prima data pentru a supune triburile germane care amenintau estul Galiei. Mai tarziu in acel an, generalul roman a comandat prima din cele doua expeditii peste Canalul Manecii. Aceste incursiuni initiale in Marea Britanie au pus bazele pentru eventuala cucerire de catre Roma a unei mari parti a insulei.
2. A inceput un razboi civil „trecand Rubiconul”.
Prin tacticile sale magistrale pe campul de lupta si prin dorinta de a lupta in lupta, Cezar si-a castigat respectul si loialitatea soldatilor sai. El a castigat, de asemenea, gelozia lui Pompei, fostul sau aliat politic in Primul Triumvirat care conducea efectiv Roma. Cand sustinatorii lui Pompei din Senatul Roman au cerut ca Cezar sa-si desfiinteze armata si sa se intoarca la Roma ca civil, el a refuzat.
In schimb, in anul 49 i.Hr., Cezar a condus cu nerabdare o legiune peste raul Rubicon, care a impartit Galia si Roma, declansand un razboi civil. Fortele care il sprijineau pe Cezar pe de o parte si pe Pompei pe de alta parte s-au luptat pana in Spania, Grecia si Africa de Nord. Desi depasite numeric, legiunile lui Cezar au invins armata lui Pompei intr-o lupta decisiva la Pharsalus, Grecia, in anul 48 i.Hr., facandu-l pe Pompei sa fuga in Egipt. Dar inainte de a putea pasi pe tarm, a fost asasinat la ordinul adolescentului faraon Ptolemeu al XIII-lea. Ptolemeu, s-a dovedit, a cautat sprijinul lui Cezar in propriul razboi civil al Egiptului – unul care l-a infruntat impotriva coregentei si surorii sale, Cleopatra VII.
3. Cezar a instalat-o pe Cleopatra pe tronul egiptean.
Cand intaririle romane au sosit la inceputul anului 47 i.Hr., fortele lui Cezar au invins armata lui Ptolemeu in batalia de la Nil. Dupa ce tanarul rege s-a inecat in raul Nil in timp ce fugea din lupta, Cezar i-a instalat pe Cleopatra si pe fratele ei vitreg, Ptolemeu al XIV-lea, in varsta de 12 ani, drept coregenti, dar regina detinea adevarata putere.
Dar Ptolemeu a calculat gresit grav. Cand ia oferit lui Cezar capul taiat al lui Pompei la sosirea sa in Alexandria, reactia nu a fost recunostinta; a fost groaza. Caesar i-a executat prompt pe asasinii lui Pompei si s-a alaturat Cleopatrei in razboiul civil din Egipt.
Potrivit istoricului antic Plutarh, Cezar a trimis-o pe Cleopatra, in varsta de 21 de ani, sa fie transportata in palatul regal, unde isi luase resedinta, introducand-o de contrabanda intr-un sac de in plin cu rufe murdare. Pe masura ce razboiul urban a izbucnit in Alexandria, cei doi au inceput o relatie de dragoste in timp ce erau asediati in palat timp de sase luni.
Pe vremea cand Cezar s-a intors la Roma, Cleopatra a nascut un baiat despre care se crede ca este fiul sau. Regina egipteana l-a numit Ptolemeu al XV-lea, dar alexandrinii s-au referit in batjocura la baiat ca Caesarion, „Micul Cezar”. In 46 i.Hr., Cleopatra si fiul ei prunc s-au mutat intr-o vila de pe malul raului Tibru al Romei, iar Cezarul casatorit a continuat sa se mute. isi viziteaza amanta, incalcand aparent legile bigamiei ale Romei.
In urma uciderii lui Cezar, Cleopatra s-a intors in Egipt si mai tarziu a avut o relatie amoroasa si o alianta cu adjunctul lui Cezar, Mark Antony. Cei doi s-au sinucis dupa ce Augustus si-a invins armatele in anul 31 i.Hr
4. A condus Roma ca dictator.
Incurajat de sprijinul armatei sale si al plebeilor (cetatenii care nu sunt de elita) ai Romei, Cezar a iesit din razboiul sau cu Pompei cu o putere extraordinara. Dupa ce a fost numit dictator al Romei timp de 10 ani in 46 i.Hr., el s-a declarat „dictator pe viata” in anul urmator. Reformele radicale ale lui Cezar – cum ar fi acordarea de proprietati soldatilor care se retrageau, redistribuirea pamantului catre saraci si anularea datoriilor – s-au dovedit populare in randul armatei si claselor inferioare si mijlocii ale Romei.
Reformele lui Cezar au infuriat elitele, la fel ca si dispretul lui fata de Senatul roman si traditia republicana. Un cult al personalitatii s-a dezvoltat in jurul lui Cezar, cand batea monede cu imaginea sa, isi sarbatoreste ziua de nastere ca sarbatoare publica si conducea Senatul de pe un tron de aur.
5. Asasinarea lui a dus la prabusirea Republicii Romane si la ascensiunea Imperiului Roman.
Stapanirea autocratica a lui Cezar a vestit zorii Imperiului Roman. Zeci de senatori care credeau ca concentrarea puterii absolute a lui Cezar ameninta institutiile democratice ale republicii au pus la cale uciderea lui, care a avut loc la idele din martie in anul 44 i.Hr.
Cu toate acestea, in loc sa salveze Republica Romana veche de 400 de ani, asasinarea a accelerat disparitia acesteia. In incercarea lor de a contracara un dictator, senatorii au creat din neatentie un imparat. Mostenitorul lui Cezar, Augustus, a iesit dintr-un lung razboi civil ca lider suprem al Romei, dupa ce si-a epurat dusmanii, i-a ucis pe asasinii lui Cezar si a reprimat republicani. Augustus l-a divinizat pe Cezar (facandu-l efectiv pe Augustus fiul unui zeu) si a inaugurat Imperiul Roman autocratic, care a durat aproximativ cinci secole.
6. A introdus calendarul modern.
Cezar era atat de puternic incat a schimbat timpul. Calendarul traditional roman, care se baza pe anul lunar de 355 de zile, a necesitat revizuiri constante, deoarece nu a sincronizat cu anotimpurile si festivalurile. Ajutat de matematicianul si astronomul grec Sosigenes, Cezar a pus in aplicare calendarul iulian, care se baza pe anul solar de 365¼ de zile, cu o „zi bisecta” adaugata la fiecare patru ani.
Pentru a reporni calendarul, anul 46 i.Hr. s-a intins cu 445 de zile inainte ca sistemul lui Cezar sa intre in vigoare la 1 ianuarie in 45 i.Hr. Calendarul iulian a predominat in cea mai mare parte a lumii occidentale timp de 16 secole. Deoarece fiecare an solar are putin mai putin de 365¼ de zile, calendarul iulian a castigat o zi la fiecare 131 de ani. Pana in anii 1500, calendarul era cu 10 zile in decalaj cu anotimpurile. In 1582, Papa Grigore al XIII-lea a modificat calendarul eliminand 10 zile din acel an si decretand ca doar unul din patru ani centenari ar fi ani bisecti. Calendarul iulian este inca folosit in portiuni ale Bisericii Ortodoxe Rasaritene.
O mostenire suplimentara a Cezarului poate fi vazuta in calendar. Dupa asasinarea lui Cezar, numele lunii sale de nastere a fost schimbat din Quintilis in Julius (iulie) in onoarea sa.
