Presbiopia este un fenomen normal, legat de imbatranirea ochiului, si se traduce prin incapacitatea ochiului de a focaliza obiectele situate aproape. Aceasta slabire a vederii de aproape este cauzata de diminuarea, odata cu inaintarea in varsta, a capacitatii de acomodatie a cristalinului.
Acest proces se petrece ori de cate ori ne focalizam privirea de la un obiect situat in departare la unul situat aproape, dar noi nu percepem vreo schimbare sau vreun disconfort in aceste momente. Insa la nivelul ochiului se intampla ceva: pentru a vedea bine aproape, cristalinul, lentila transparenta din interiorul ochiului, se bombeaza rapid ca sa poata reda o imagine neta. Este vorba de procesul numit acomodatie, care functioneaza precum autofocusul unui aparat foto.
Asadar, cristalinul, unul dintre cele mai uluitoare elemente ale corpului uman, este responsabil de aceasta slabire a vederii de aproape. Putem vedea clar la orice distanta gratie capacitatii sale de a-si modifica rapid curbura. El este perfect functional inca de la nastere, dar, pe masura ce trece timpul, se ingroasa. In consecinta, isi pierde supletea si devine mai putin deformabil sub actiunea muschilor ciliari. Astfel, distanta minima la care ochii vad clar incepe sa creasca.
In realitate, acest proces debuteaza chiar de la nastere. La nastere vedem clar de la o distanta de 5 cm, la 20 de ani de la 10 cm, la 40 de ani de la 25 cm, la 50 de ani de la 50 cm, iar la 70 de ani de la doi metri. Distanta obisnuita pentru lectura este de 30-40 cm. Asadar, intre varsta de 40 si 50 de ani incepem sa nu mai vedem bine la citit.
O pecete iremediabila a timpului!
Presbiopia debuteaza, de obicei, dupa varsta de 40 de ani, astfel ca aproximativ 80% din persoanele de 45 de ani, femei si barbati deopotriva, sufera de presbiopie. In momentul in care ochii tai dau semne de batranete, lecturarea ziarului devine un adevarat exercitiu de acrobatie: bratele nu sunt suficient de lungi pentru a ajunge la distanta la care ochiul ar putea vedea clar literele. Iar pentru doamne, machiajul de fiecare dimineata devine pe zi ce trece tot mai stresant. De fapt, toate activitatile care presupun o buna vedere de aproape devin tot mai dificil, daca nu chiar imposibil de realizat: cusutul, scrisul, tricotatul, taierea unghiilor etc.
De obicei, la persoanele care sufera de hipermetropie (nu vad bine la aproape), presbiopia se instaleaza mai repede, in jur de 35 de ani. Asadar, nu ezita sa-ti faci un consult oftalmologic atunci cand te apropii de aceasta varsta. Dimpotriva, cei care au miopie vor beneficia de un mic avantaj, deoarece vor avea nevoie de ochelari pentru vederea de aproape ceva mai tarziu, la 44-46 de ani.
Cum se corecteaza?
Multe dintre persoanele de peste 40 de ani, desi constata ca acuitatea lor vizuala s-a diminuat, nu vor sa mearga la medic. Si nu pentru ca nu si-ar dori sa vada bine, ci pentru ca nu vor sa poarte ochelari, pe care ii considera un semn de batranete.
Practica medicala dovedeste ca 35% din persoane se adreseaza oftalmologului abia cand problema de vedere devine insuportabila si nu-si mai pot desfasura normal activitatile de zi cu zi. De aceea, specialistii ne sfatuiesc sa ne facem un control la primele semne de disconfort. Nepurtand ochelarii de corectie, ochii sunt supusi unui efort prea mare, astfel ca obosesc, sunt iritati, apar durerile de cap. Presbiopia se corecteaza cu ajutorul ochelarilor.
Medicul ii va recomanda pacientului acel tip de lentile care i se potrivesc cel mai bine, tinand seama si de viciul de refractie pe care acesta il are eventual (miopie, hipermetropie, astigmatism).
* Lentilele unifocale corecteaza doar vederea de aproape, adica la o distanta de aproximativ 33 cm. Existand aceeasi dioptrie pe intreaga suprafata a lentilei, purtatorul vede bine prin orice punct al lentilei. Dezavantajul: pentru a vedea bine la distanta, ochelarii trebuie scosi. Acest lucru incomodeaza atunci cand trebuie repetat frecvent, fiind cazul persoanelor care trebuie sa vada bine cand departe, cand aproape, la intervale scurte de timp. Aceste lentile sunt recomandate persoanelor care au nevoie de ochelari ocazional, doar atunci cand citesc, scriu sau cos. O alternativa la acest tip de lentile sunt cele semiluna, prevazute doar in segmentul inferior cu corectie, restul fiind sticla simpla. Si acestea prezina inconveniente, caci nu pot fi purtate confortabil in timpul oricarei activitati: la volan, de exemplu, incomodeaza, caci te obliga sa apleci capul pentru a vedea drumul.
* Lentile bifocale. O asemenea lentila are doua zone: in partea inferioara a lentilei se afla corectia pentru aproape, iar restul lentilei (mijloc si sus) pentru vederea de departe. Avantajul acestei lentile este ca purtatorul poate vedea alternativ, aproape si departe, fara a fi nevoit sa-si schimbe mereu ochelarii. Inconvenientul este ca intre cele doua corectii exista un segment de intalnire, care taie imaginile. Astfel, persoana vede bine la o distanta de 33 cm sau in departare, dar vederea nu este clara in perimetrul situat intre 33 cm si 5 m. Sunt recomandate celor care poarta deja ochelari pentru vederea de departe (miopie, hipermetropie, astigmatism).
* Lentile progresive. Cu acestea, purtatorul vede bine la toate distantele. Puterea lor optica variaza progresiv intre partea superioara a lentilei, rezervata vederii de departe si partea inferioara, destinata vederii de aproape. Spre deosebire de lentilele bifocale, la acestea nu exista rupturi optice ale imaginilor. Inconvenientul: poate fi necesara o perioada de adaptare, la unele persoane chiar de cateva luni. La lentilele de ultima generatie insa, aproape ca nu e nevoie de timp de adaptare.
Dupa varsta de 40 de ani, fiecare dintre noi va avea nevoie, mai devreme sau mai tarziu, de o pereche de ochelari pentru vederea de aproape.
