Scrisa – cel putin asa pare la prima vedere – de un debutant, Ancient Blades este o trilogie sword & sorcery, cu intorsaturi de situație aproape inexistente, cu personaje ce se incadreaza perfect in tiparele genului și cu un fir narativ liniar in care partea de romantism ocupa un loc important.
Eroul principal este Malden, un hoț care, in primul volum, este angajat (și forțat) sa șterpeleasca coroana carmuitorului local, cel care guverneaza orasul liber Ness. Povestea decurge de așa natura incat Malden trebuie sa fure respectiva coroana inca o data, prilej pentru intrarea in scena a altor doua personaje principale. Din nefericire insa, toate trei sunt construite folosindu-se diverse clișee.
Malden este anti-eroul care se impotrivește sorții. Deși visul lui este sa devina un om cu adevarat liber, cu casa, pamant și o familie fericita, natura ocupației sale il pune in situații din ce in ce mai primejdioase, din care razbate nu avand un gram de noroc sau cu ajutorul tovarașilor lui, ci fiindca faptele sale au aproape intotdeauna o componenta etica. Aici, David Chandler da dovada de ipocrizie sau nepricepere: nu poți creiona un anti-erou care, oricat de imoral ar fi in ganduri, intenții și declarații, incearca sa țina calea cea dreapta. Abia spre finalul trilogiei Malden evolueaza, pentru ca este pus in ipostaza de a lua cateva decizii dificile din punct de vedere moral.
Croy este exact invers. La inceput e un personaj interesant: chiar daca viziunea sa asupra lumii e doar in alb și negru, compenseaza prin eroismul faptelor sale. Insa Croy devine plictisitor, chiar iritant, atunci cand Chandler il transforma intr-un naiv manat de intenții onorabile. Ar putea fi asemuit cu Don Quijote prin prisma idealismului exaltat, dar ii lipsește nebunia acestuia din urma. Ceea ce nu e lucru neaparat bun, caci Croy este astfel privat de scuza de a fi privit ca un adolescent, nu manat de porniri rebele, ci ațațat de flacara iubirii neprihanite. Croy devine destul de repede antipatic și importanța sa se reduce la a fi o parte dintr-un triunghi amoros.
Cythera, pe care Croy o vede ca pe o fecioara ce are nevoia de a fi protejata de forțele malefice ce salașluiesc pretutindeni, este sfașiata intre iubirea pentru Malden și datoria de a fi o vrajitoare la fel ca mama ei. Uneori e calculata, vede și accepta realitatea așa cum este, alteori e impulsiva, cauta sa lupte cu fatalitatea destinului care se intrevede. Totuși, e persoana cea mai echilibrata dintre toți trei, pentru ca are la indemana cinismul și resemnarea impotriva exceselor eroismului lui Malden și credulitații lui Croy.
Pe la jumatatea celui de-al doilea volum al trilogiei am inceput sa banuiesc ca David Chandler e un pseudonim. Exista acolo niște scene cu iz de horror construite cu prea multa grija pentru a le pune pe seama unui debut. Alegerea potrivita a anumitor cuvinte și modul in care sunt puse in scena unele evenimente arata ca autorul are ceva experiența in literatura horror. Intr-adevar, numele lui real este David Wellington și a scris diverse serii cu zombie, vampiri și varcolaci.
Pe de alta parte, a scrie horror nu e totuna cu a scrie fantasy. Pe langa șabloanele in care se incadreaza personajele principale, povestea are ruperi de ritm, ceea ce face ca trilogia sa nu poata fi citita unitar, ci ca fiind alcatuita din romane separate. Multe figuri și locuri apar din senin in al doilea volum – ori Chandler nu a vrut sau nu i-a pasat sa plaseze “muguri” in prima parte, ori a scris urmatoarele doua parți manat de lacomia banilor sau sub presiunea editorilor. De asemenea, elfii din al doilea volum nu se regasesc in urmatorul, iar Bikker ar fi fost chiar memorabil daca i s-ar fi acordat mai mult spațiu.
La parți bune intra aventurile prin care trec cei trei – chiar daca sunt ușurele, sunt amuzante și mai ales credibile. Dwarfii, deși nu lipsiți de trasaturile clasice, au aici un statut social inferior, asemanator cu cel din seria de carți și jocuri video The Witcher. E un element proaspat care te mai scoate din previzibilitatea acestui univers tolkienian, in care pana și Vincularium este o copie (ce-i drept, mai horror) a Minelor din Moria. Pacat ca Ancient Blades nu ofera locuri și intamplari mai originale, caci David Chandler are talentul de a descrie peisaje de parca ar fi chiar in fața ochilor tai.
Daca doriți un fantasy scris in stilul anilor ’80, dar cu pretenții pentru acest deceniu, Ancient Blades este o trilogie pe care nu trebuie sa o ratați.
