Psihologie experimentala: in ce consta?

Psihologia este stiinta comportamentului uman si a proceselor mentale. Prin urmare, exista proceduri care sunt esentiale in studiul acestei discipline. Intelegem prin psihologie experimentala ramura psihologiei care foloseste experimentarea pentru a explica anumite fenomene.

Studiul variabilelor din acest domeniu psihologic se realizeaza prin metoda stiintifica. Adica prin observarea, inregistrarea si manipularea variabilelor implicate. In acest articol trecem in revista in detaliu in ce consta experimentarea variabilelor in psihologie.

Caracteristicile psihologiei experimentale

Psihologia experimentala se caracterizeaza prin a fi obiectiva. Asta inseamna ca nu exista loc pentru opinii. Oricum, rezultatele unui experiment pot fi infirmate. Pentru a demonta rezultatele unei investigatii stiintifice, trebuie efectuata una noua.

O alta caracteristica importanta in domeniul experimentarii psihologice este aceea ca se bazeaza pe culegerea de fapte. Cu conditia ca informatiile sa fie lipsite de partinire, se poate stabili ca rezultatele unui studiu sunt valide.

Acum, sa vedem o lista cu alte caracteristici specifice:

• Studiaza relatiile cauza si efect dintre corpul uman si minte.
• Folositi oameni sau animale pentru a obtine informatii.
• Ofera rezultate bazate pe psihostatistica descriptiva.
• Studiile sunt concentrate pe constructe psihologice, cum ar fi memoria si motivatia.
• Utilizati pasii metodei stiintifice pentru a efectua experimentele.
• Investigatiile au loc in medii controlate, precum laboratoarele de experimentare.

De ce este importanta psihologia experimentala?

La inceputurile sale, psihologia a fost o ramura a filosofiei, iar postulatele ei nu aveau valabilitate stiintifica. Nu exista nicio indoiala ca importanta psihologiei experimentale a fost aceea de a da caracterul stiintei studiului mintii umane.

Daca nu ar fi metode stiintifice, nu ar exista nicio modalitate de a masura intensitatea sau prevalenta comportamentelor observabile. Datorita existentei instrumentelor de evaluare psihologica, se poate determina cand un comportament inceteaza sa mai fie adaptativ si devine o tulburare.

Faptul ca exista experimente in psihologie a adus progrese si in domeniul terapiilor. Cele mai utilizate curente psihologice pentru abordarea clinica sunt cele care isi bazeaza metodele pe studii stiintifice.

Psihologia experimentala a contribuit la terapia de birou, furnizand date.

Directii de psihologie experimentala

De la inceputuri, psihologia experimentala a avut zone de orientare bine definite. Desigur, toate aceste curente indeplinesc criteriul esential al utilizarii metodei stiintifice.

1. Psihologie cognitiva

In psihologia cognitiva, studiul se concentreaza pe procesele mentale. Este vorba despre investigarea modului in care mintea umana este implicata in aspecte precum memoria, invatarea si perceptia realitatii.

Toate aceste investigatii trebuie sa poata masura rezultatele lor. Cu toate acestea, nu este usor sa masurati constructele care au legatura cu mintea umana. Pentru a determina amploarea unui proces mental, se folosesc metode sofisticate de evaluare psihometrice, pe langa interviuri.

2. Psihologie comportamentala

In ceea ce priveste domeniul psihologiei comportamentale, procesul de masurare este mai usor de realizat. Dupa cum era de asteptat, toate comportamentele observabile pot fi masurate prin observatie directa. In studiile comportamentale nu sunt luati in considerare factorii cognitivi, ci stimulii care determina comportamentele.

In domeniul psihologiei comportamentale, conditionarea este modalitatea prin excelenta de a trai. Consta in explicarea modului in care comportamentul unei persoane sau al unui animal poate fi modificat prin intermediul stimulilor naturali sau creati de cercetator.

3. Psihologie cognitiv-comportamentala

Experimentarea cognitiv-comportamentala este o fuziune a celor doua orientari mentionate mai sus. Prin urmare, este studiul si masurarea comportamentului uman fara a neglija procesele mentale implicate. Este unul dintre cei mai populari curenti, deoarece se bucura de o fiabilitate buna.

In studiile cognitiv-comportamentale se iau in considerare stimulii psihici care motiveaza comportamentul observabil. In conformitate cu aceasta, instrumentele de masurare sunt concepute pentru a evalua intensitatea si regularitatea proceselor mentale, pentru a stabili apoi o relatie directa cu comportamentul.

4. Psihologie evolutionista

Oamenii incep sa ne formeze personalitatea inca din primele etape de dezvoltare. In consecinta, psihologia evolutionista este responsabila de studierea si inregistrarea factorilor care influenteaza dobandirea caracteristicilor de personalitate; aspectele biologice si sociale sunt in centrul atentiei.

5. Psihologia educatiei

Procesele mentale implicate in invatarea oamenilor sunt, de asemenea, obiect de studiu pentru psihologie. Indiferent de stadiul de dezvoltare al procesului de invatare, stiinta este responsabila de masurarea modului in care oamenii sunt capabili sa dobandeasca cunostinte noi.

In cadrul psihologiei educationale, se ia in considerare varsta oamenilor pentru a determina tipul de invatare care le corespunde. In acest fel, rezultatele pot fi masurate obiectiv.

Invatarea, metodele sale si efectele pedagogice pot fi evaluate prin psihologia educationala experimentala.

6. Psihologie afectiva

Afectivitatea are si propria sa zona de studiu in cadrul psihologiei. Desi este adevarat ca acest aspect este legat de procesele cognitive, necesita un studiu separat. Tinand cont de faptul ca fiintele umane sunt fiinte gregare (avem nevoie de socializare) este firesc ca aceasta modalitate sa existe.

Cine poate efectua experimentele?

De-a lungul istoriei, experimente in psihologie au fost efectuate de medici psihiatri si psihologi. Intr-adevar, cercetatorii din acest domeniu trebuie sa aiba studii de fond asupra comportamentului si proceselor mentale. Dar, in plus, este important sa stim despre diferitele modele de cercetare care exista.

In orice caz, pentru a realiza un studiu psihologic valid si obiectiv trebuie facuta o abordare a problemei si care vor fi definite variabilele. Cercetatorul trebuie sa fie capabil sa verifice ca are acreditarile pentru a gestiona variabilele psihologice care fac obiectul experimentarii.