BOPC reprezinta o afectiune pulmonara cronica, caracterizata prin obstructie bronsica progresiva, partial reversibila ce asociaza efecte extrapulmonare semnificative ce ii pot influenta gradul de severitate. Definitia afectiunii nu cuprinde si termenii de bronsita cronica sau emfizem (cum se intimpla in urma cu 5-10 ani) si exclude diagnosticul de astm.
Care sunt cauzele producerii BPOC?
Cauza producerii acestei boli este expunerea la noxe, iar dintre acestea cel mai important este fumatul (activ, dar nu este de neglijat cel pasiv). Practic este o eroare sa diagnosticam un pacient cu BPOC daca acesta nu are expunere. Alte noxe ce pot fi responsabile de producerea bolii sunt: cele profesionale (praf, pulberi organice sau anorganice, vapori iritanti, fum), cele casnice (poluarea locuintelor cu fumul rezultat din arderea combustibililor, pierderi de gaz de la instalatiile de gatit), poluarea mediului (gaze de combustie).
Care sunt simptomele?
Ne gindim ca un pacient poate avea BPOC daca prezinta: tuse cu expectoratie si dispnee de efort (greutate in respiratie). Tusea si expectoratia preced, de regula, cu multi ani, aparitia obstructiei bronsice. Pe de alta parte, nu toti pacientii tusitori au si BPOC. Majoritatea pacientilor amana consultul medical luni sau ani din cauza saraciei simptomelor, pina in momentul cind acestea devin foarte suparatoare. Afectiunea apare cu predilectie la virste peste 40 ani, dar nu este exclusa la fumatorii tineri, cu un indice ridicat al fumatului.
Cand se pune diagnosticul de BPOC?
Diagnosticul BPOC trebuie suspicionat la orice pacient care are dispnee (greutate in respiratie), care tuseste (cu sau fara expectoratie) si care are expunere la noxe. Diagnosticul trebuie confirmat prin spirometrie. Spirometria este un test simpul de efectuat, nedureros, care consta in a respira intr-un aparat (spirometru) urmand anumite indicatii date de catre personalul medical (inspiratii si expiratii normale, urmate de inspiratii si expiratii profunde).
Care sunt stadiile de evolutie ale bolii?
Pe baza spirometriei si a simptomelor, pacientul cu BPOC este incadrat intr-una din cele 4 grade de severitate.
– Stadiul I: pacientul poate avea simptome minime, pe care sa nu le constientizeze. La spirometrie apare o limitare usoara a fluxului de aer (indice Tiffneau ≤ 70% din valoarea prezisa, iar volumul expirator maxim /secunda ≥ 80% din valoarea prezisa (calculata de catre aparat ca pentru un individ sanatos, de aceeasi virsta, sex, inaltime cu pacientul investigat)
– Stadiul II: este stadiul in care simptomele devin suparatoare si pacientul consulta medicul. Spirometric: accentuarea limitarii fluxului de aer (indice Tiffneau ≤ 70% din valoarea prezisa, iar volumul expirator maxim /secunda cuprins intre 50-80%)
– Stadiul III: pacientii se plang de o reducere marcata a respiratiei, cu exacerbari frecvente. Spirometric indice Tiffneau ≤ 70% din valoarea prezisa, iar volumul expirator maxim /secunda < 50%)
– Stadiul IV: calitatea vietii este sever afectata iar exacerbarile pot fi amenintatoare de viata. Spirometric: indice Tiffneau ≤ 70% din valoarea prezisa, iar volumul expirator maxim /secunda < 30%)
Diagnosticul diferential in BPOC se face cu astmul bronsic, insuficienta cardiaca congestiva, bronsiectaziile, de care se deosebeste prin caracterul dispneei si antecedentele patologice ale pacientului.
Ce masuri putem lua?
Prima si cea mai importanta masura ce trebuie luata in tratamentul pacientului cu BPOC este oprirea fumatului sau scoaterea din mediul cu noxe (dupa caz). Tratamentul medical consta in medicamente administrate inhalator, bronhodilatatoare si corticoizi, administrate singure sau in asociere in functie de stadiul afectiunii. In formele severe poate deveni necesar administrarea de oxigen la domiciliu prin concentrator de oxigen. Exacerbarile infectioase devin o problema in sezonul rece si necesita adaugarea de antibiotic pentru 10-14 zile.
