Cu cativa ani in urma am facut cunostinta pentru prima oara cu ceea ce mai inseamna azi “civilizatie rurala saseasca”, un traseu prin Viscri-Crit-Roades (sau Cloasterf?!)-Saschiz, eu avand norocul-privilegiul sa stau pentru cateva zile chiar in casa printului Charles din Viscri, dormind in patul princiar ????
Iata ca pregatirile pentru Saptamana Haferland m-au readus in aceasta zona cu un magnetism aparte, daca ai organul necesar pentru asa ceva, respectiv Criț-Viscri-Meșendorf-Saschiz-Rupea. Haferland adica Tara ovazului, – un eveniment care debuteaza cu o noua editie maine, sub sloganul Sasii te asteapta in familie (10-15 august), fiind asteptati peste o mie de vizitatori (anul trecut au fost 700), sasi plecati (de nevoie) in Germania, dar si iubitori ai acestor locuri sau civilizatii care trebuie pastrata, restaurata (acolo unde e cazul) si promovata.
Daca la primul traseu prin tinuturile sasilor am fost printr-un proiect Orange-Fundatia ADEPT, de data asta am ajuns prin aceste locuri gratie Fundatiei Michael Schmidt, cunoscutul om de afaceri fiind originar chiar din Criț.
Ca atare, cartierul general a fost in Crit (Kreuz), la casa Kraus, o fosta casa parohiala (suntem gard in gard cu biserica fortificata) transformata intr-o eleganta pensiune cu multe margarete (sau cum s-or numi in germana sau dialectul sasesc). Eleganța pensiunii vine atat de la arhitectura exterioara, cat si de la echilibrul amenajarilor, unde traditionalul sasesc se imbina cu modernitatea si utilitatea timpului nostru.
Noi am ajuns duminica pe la pranz la Casa Kraus, asa ca am intrat in atmosfera locului ca printr-un tratat despre senzatii. Am patruns in regiunea transilvana a dealurilor si campurilor de o armonie care te duce cu gandul la o celebra expresie de-a lui Lucian Blaga, ne-am racorit pentru cateva minute la pensiune pentru ca imediat sa pornim spre o livada din apropiere unde ni se insirau pe stergare merinde. Nu puteau lipsi slana traditional preparata, inclusiv in formula locala “untura pe paine”, alaturi de ceapa si cas, socata sau specificul desert, lichiu (din ingrediente branza, gris, smantana, oua…).Nu ne-am putut intinde prea mult cu pranzul pentru ca programul era riguros controlat de organizatori, asa ca ne-am mutat la racoarea bisericii fortificate, intr-o dependinta amenajata acum pentru petreceri in aer liber. In cazul de fata, dansuri si jocuri sasesti, in interpretarea unui ansamblu din Codlea. Am si filmat, asa ca o sa postez pe YouTube pentru un material separat. Cine a avut dexteritatea ritm-joc de picioare-ureche muzicala, s-a incins la joc, ceilalti au pozat sau postat pe Facebook ????
De la Crit am pornit spre Viscri, la un tur prin cetațuia bisericii fortificate, construita in secolul XIII pe baza unei vechi bazilici romane datata din secolul al XII-lea (dupa anumite surse), ctitorie a secuilor care urma sa fie astfel mutati din zona. Avem de-a face cu una dintre cele mai cunoscute biserici fortificate din ceea ce inseamna civilizatia saseasca, din fericire resturata, cu ghid, cu povesti locale si…pentru colectionari, precum subsemnatul, carti postale! De altfel, din 1999 biserica face parte din patrimoniul mondial UNESCO, asa ca devine un punct obligatoriu de vizitat, nelipsind turistii straini (cel putin trei limbi straine se vorbeau in timpul vizitei noastre). O ascensiune in turnul de paza/veghe este obligatorie pentru temerari.De la acea inaltime incercam sa scrutez si prin sertarul cu amintiri de la vizita anterioara la biserica fortificata, multimea aproape nula de elemente mi-a confirmat atat faptul ca foarte bune sunt fotografiile personale (de arhiva), dar si revenirea in locuri pe care le-ai mai vazut (si placut) in alte vremuri.
De la Viscri am revenit (cu microbuzul) la Crit, pregatindu-ne pentru aventura zilei. As spune eu. Si anume: deplasarea pe biciclete pana la Mesendorf, un sat aflat la vreo 8km distanta de Criț. Eu nu mai urcasem oe bicla de…4 ani (tin minte o tura prin Piatra Craiului), asa ca eram copilaros de nerabdator de traseu! Ceva mai multa atentie pe drumul de pietris din sat, apoi drum de voie pe asfalt (mai este si un traseu pe teren accidentat, prin paduri, pentru profesionisti). Dar ca sa te bucuri de plimbare pe bicicleta prin acele locuri sfatul meu e sa mergi pe drumul de masina, am avut tot timpul senzatia ca respir ceaiuri de plante, atat de puternice erau emanatiile de pe campurile pe care le traversam! Desigur, prea scurt traseul, asa ca mai faceam bucle, reveneam, ne opream pentru fotografii si alte nazbatii. Si totul pe fundalul unui apus magnific.
La Meșendorf, fleașca dupa bicicleala, am aflat de la nea Relu povestea bisericii fortificate, care dateaza din sec. XIV – XVI. Si aici regasim ansamblul tipic de organizare, de la camarile pentru slanina, la atribuțiile sociale sau legate de securitate. Fiecare detaliu povestit de un ghid reinvie cate putin intregul edificiu, iar daca te poti bizui si pe imaginatie sau povesti similare, totul poate capata proportiile unui joc bazat pe realitate augmentata sau chiar platou de filmare cu zeci de actori sau figuranti. Timpul iti joaca feste si semnalul ca trebuie sa parasesti si acest loc poate avea neplacuta alarma a unui ceas desteptator.
Revenim pe biciclete in Criț, se lasa deja intunericul, dar si racoarea dupa care tanjeam!
Avem timp si de un duș la pensiune, afara cina e insotita de un foc de tabara. Unde fondul sonor a fost asigurat de interpretarile Georgiei Gulea, al sau nai fiind acompaniat de muzici bavareze/sasești. Am filmat-o pe Georgia, va fi si ea in curand pe youtube ????
A doua zi facem cunostinta cu dna Sofia Folberth, care la venerabila varsta de 94 de ani este de o vitalitate fizica si intelectuala care ne starneste admiratia. Si dumneaei tot o localnica, plecata in Germania in 1990, dar care acum este o prezenta activa in ceea ce pentru sasi reprezinta…Heimat. Un cuvant care nu poate fi cuprins nici de locuri natale, nici de patrie, pentru ca aveam de-a face cu un compozit de geografie, istorie colectiva si personala, simtaminte, afectiune etc.
Povestile doamnei Sofia au fost precedate de un concert de orga, sustinut de Bruno Roth din Sighisoara, ceea ce pe mine m-a convins inca o data ca Bach si organistii germani sunt buncii hard-rock ????
De la doamna Folberth aflam, intre altele, ca existau la un moment dat 178 de cetati sasesti in Ardeal, acum fiind bine intretinute doar 18. Am rasfoit pentru prima oara o condica saseasca (obligatii, penalitati, instiintari etc.), am aflat despre celebrele vecinatati sasesti (cum se ajutau membrii comunitatii/strazilor) in toate momentele vietii. La un moment dat nici nu stiam daca e bine a mai smulge informatii despre istoria sasilor, profitand de prezenta doamnei Sofia, sau sa o lasam sa se odihneasca dupa o prezentare sustinuta in intregime in picioare, care depasise deja o ora! Am filmat-o si pe dumneaei, asa ca o sa revin cu un material video.
Cu greu ne-am desprins de Crit si casa Kraus, drumul Haferland avea sa ne poarte spre Saschiz si, ultima oprire de pe traseu, cetatea Rupea.
Desigur, inainte de vizita ghidata in biserica fortificata a localitatii care candva rivaliza cu cetatea Sighisoarei, un pranz cumsecade. Nu inainte insa de o intalnire neprevazuta cu Alina Zara-Prunean (Mandra Chic pentru cei mai multi), intr-un (alt) tur prin zona cu copiii din Mandra. Greu sa o prinzi pe Alina, intre atatea activitati in care e angrenata, asa ca bucuria mi-a fost pe masura suprizei.
Am mai fost eu la Saschiz, dar abia acum intru in mareața biserica, unde lucrul cel mai interesant (si unic pana acum) este podul secret, amenajat de fapt cu un loc de rezistenta armata in caz de atac. Constructia este absolut fabuloasa, starnind si acum admiratia arhitectilor.
Nu plecam din Saschiz inainte de a vizita atelierul de olarit, dezvoltat de ADEPT si partenerii sai. Aici, tanarul mester Marian trudeste de zor dupa o perioada de deprindere a mestesugului in…Anglia. Ma incanta acest albastru de Saschiz in ceramica locului, asa ca imi mai achizitionez o cana (de la magazinul de suveniruri) pentru colectia mea de ceramica traditionala.
Restauranta recent, Cetatea Rupea viseaza la activitatea si afluxul ce turisti de la Rasnov, o competitie care este mai mult decat binevenita.In timpul vizitei noastre, soarele arde naucitor, dar nu renunt la un marș forțat in interiorul zidurilor si turnurilor care se intind pe o suprafata destul de mare (11 hectare).
Anul primei ale consemnari documentare este 1324. Dar acesta nu este al intemeierii, care trebuie sa fie anterioara macar cu cateva decenii. Atunci cand a inceput sa functioneze, a fost mereu legata de autoritatile publice randuite intr-o ierarhie specifica Evului Mediu: rege – voievod – castelan – scaun si autoritati scaunale. Asa spun istoriile locale.
Dintre turnuri, cel mai spectaculos este Turnul Pentagonal, a carui „familie” constructiva, din a doua jumatate a secolului al XVI-lea, se regaseste in arhitectura militara a intregii Transilvanii, influentata de mesterii italieni ai Renasterii tarzii.
Ma plimb pe langa ziduri si nu pot sa nu imi amintesc scene din Nemuritorii, filmate la Rasnov, asa ca imi pun intrebarea: daca Sergiu Nicolaescu nu (mai) e, nimic nu (mai) e?
Odata cu iesirea din Cetatea Rupea, traseul nostru prin Haferland – Țara Ovazului se incheie si regretele nu sunt usor de mascat.
Ma uit peste programul evenimentului care debuteaza maine, la Fișer. Pana pe 15 august, cei care vor veni in zona vor putea sa participe la o scoala de tamplarie pictura, tesut la Rupea; masa in șura , concert de muzica evanghelica, fanfara la Viscri; targuri de produse traditionale, prezentaru cultural-istorice la Saschiz, precum si un tur pana sus la cetatea saseasca; workshop-uri de pictura pe sticla, lemn si piatra la Roades; dansuri traditionale, proiectii de film, concerte si baluri la Crit, iar in ultima zi, 15 august, competitie de tras cu arcul la Mesendorf, precum si ceaun + foc de tabara. Intregul program poate fi consultat aici.
Voi reveni oricand in acest locuri, cu orice ocazie, mai greu daca nu ai masina, dar trebuie sa ma descurc cumva.Ce ma atrage? De la istorie si cultura, la peisajul domol si delicatese culinare: de la slanina si branzeturi la desert, palinca de pere si vin de Tarnave. Una fara alta nu se poate! ????
