Alaturi de femeile din alte tari si cele din Romania au contribuit considerabil la obtinerea dreptului de educatie si de profesare in domenii considerate strict masculine. O astfel de femeie este Elisa Leonida Zamfirescu, care a devenit prima femeie inginer din lume. Aceasta s-a nascut pe 10 noiembrie 1887 in Galati si provine dintr-o familie numeroasa, fiind in total 11 copii, sapte baieti si 4 fete. Tatal sau, pe nume Anastase Leonida, era ofiter de armata, iar mama sa, Matilda Gill, era fiica unui inginer de origine franceza. Cei doi parinti le-au oferit copiilor o educatie exemplara, devenind, fiecare din cei opt care au ajuns la maturitate, intelectuali.
Elisa Leonida Zamfirescu a urmat scoala primara la Galati, iar studiile liceale le-a urmat in capitala, studiind la Scoala Centrala de Fete. Profesorii pe care i-a avut, foarte bine pregatiti si cu diplome obtinute in marile capitale europene, Berlin, Viena sau Paris i-au oferit o foarte buna instruire, avand posibilitatea sa isi continue studiile umaniste din liceu la o facultate. Cu toate acestea, ea dorea sa urmeze o cu totul alta cariera, respectiv cea de inginer, asemenea bunicului din partea mamei.
Avand-o ca sursa se inspiratie pe Marie Curie, castigatoare, pe atunci, a Primului sau Premiu Nobel, Elisa Leonida Zamfirescu a realizat ca nu exista nimic care sa o poata opri. Datorita faptului ca terminase un liceu cu profil uman, avea nevoie de diploma unei sectii reale, pentru a putea deveni inginer, motiv pentru care se inscrie la Liceul „Mihai Viteazul” din capitala, sustine diferentele si primeste diploma, care sa demonstreze ca este absolventa unui profil real.
Pentru Elisa Leonida Zamfirescu nu a fost usor sa isi poata urma visul si sa se inscrie la o scoala pentru a deveni inginer, prima ei incercare, la Scoala Nationala de Poduri si Sosele din Bucuresti fiind esuata, deoarece acceptau doar baieti, pentru a-i pregati si ca ofiteri. A doua incercare, din anul 1909, a fost la Academia Tehnica Regala din Berlin, de aceasta data cu noroc. In ciuda ezitarii celor din conducerea Academiei, deoarece pana in acest moment nu au mai avut un candidat fata, acestia au fost impresionati de cat de bine cunostea limba germana si de cunostintele pe care le detinea in fizica, chimie si matematica.
In anul 1912, Elisa Leonida Zamfirescu este al doilea membru al familiei care a absolvit la Academia Tehnica Regala din Berlin, fratele ei, Dimitrie Leonida fiind un foarte bun student al Academiei. In ciuda discriminarilor de care a avut parte, doar pentru ca era fata, la finalizarea studiilor a fost numita cea mai silitoare eleva, devenind prima femeie inginer din Europa. Dupa incheierea studiilor se intoarce in tara, cu toate ca avea posibilitatea sa munceasca in Germania la firma BASF.
Intoarsa in Romania, pentru Elisa Leonida Zamfirescu nu a fost deloc usor sa isi gaseasca un loc de munca, insa, in cel din urma s-a angajat ca inginer la laboratorul Institutului Geologic din Bucuresti. Dupa inceperea razboiului, toata familia sa se afla pe front, iar ea participa in razboi ca infirmiera, fiind, din initiativa proprie, membra a Crucii Rosii. Pe front da dovada de un curaj exceptional, deoarece merge pana in linia intaia, pentru a ajuta soldatii raniti in lupta. Curajul ei este rasplatit cu numeroase distinctii, printre care se afla si „Medalia de Razboi a Republicii Franceze”.
In ciuda suferintei pe care o vede pe front, acesta avea sa ii schimbe inginerului Elisa Leonida Zamfirescu viata, deoarece aici il cunoaste pe Constantin Zamfirescu, cel care ii va deveni sot in anul 1918. Acesta, doctor in chimie, este fratele scriitorului Duiliu Zamfirescu. Nunta celor doi a avut loc tot pe front, iar printre cei prezenti la acest eveniment au fost regina Maria si principesa Ileana. Bineinteles, nu le-au lipsit nici cadourile de nunta, cei doi primind din partea reginei Maria o fotografie a sa cu un autograf, care era incadrata de o rama deosebit de frumoasa, ce era sculptata cu motive romanesti. Prin pasiunile si aspiratiile comune pe care ei le impartaseau, au format o casnicie deosebit de frumoasa.
Dupa terminarea razboiului, Elisa Leonida Zamfirescu continua sa munceasca la Institutul Geologic, insa de aceasta data ocupand functia de chimist clasa I si s-a ocupat de analizarea mineralelor, a apei potabile, a carbunilor, gazelor, a petrolului sau a apelor minerale, realizand si studii de teren cu privire la descoperirea si studierea unor noi surse de carbune, toate acestea realizate pe cand era destul de tanara. In perioada in care a muncit la laboratorul de analize chimice nu a efectuat doar cercetarile necesare serviciului, ci si unele din initiativa proprie, care erau legate de extragerea potasiului din glauconite si a contribuit si la descoperirea calitatilor pe care le detine bentonita si sunt favorabile filtrarii vinului.
Pe langa munca din Institutul Geologic, Elisa Leonida Zamfirescu a muncit ca profesoara de fizica-chimie la Scoala de Fete „Pitar Mos” din capitala. In ceea ce priveste familia, aceasta a avut doua fiice, Mariuca, nascuta in anul 1921 si Ancuta Zoe, cea din urma calcandu-i mamei pe urme, a devenit chimist.
Pentru contributii deosebite aduse stiintei, prima femeie inginer din Europa si, foarte posibil, din lume, in anul 1997 s-a infiintat Premiul Elisa Leonida Zamfirescu. De-a lungul vietii a fost membra a Asociatiei Generale a Inginerilor din Romania, fiind prima femeie care a fost membra a acestei asociatii, cat si a Asociatiei Internationale a Femeilor cu Studii Universitare.
La varsta de 75 de ani, pe data de 1 mai 1963, Elisa Leonida Zamfirescu se pensioneaza, dupa o cariera frumoasa de 42 de ani, in care si-a dedicat marea majoritate a timpului meseriei de inginer si stiintei. Dupa o lunga activitate in meseria de inginer, aceasta ocupa un important loc printre oamenii de stiinta, nu doar din Romania sau din Europa, cat si din lume.
