Desi acest anunt transmite un semnal pozitiv pietei, se dovedeste a fi insuficient in fata exigentei mari de infrastructura a tarii. In afara acestei liste se afla proiectele de extindere a retelei de transport electric, energie regenerabila, conducte de gaz, stocare de hidrocarburi, printre altele. Cu toate acestea, aceasta mica lista deschide usa fluxului de fonduri private, recunoscand ca in prezent administratia publica federala nu are resursele sau capacitatea de a le intreprinde singura.
In ceea ce priveste obiectivul de a atinge pana in 2022 acea investitie sa reprezinte cel putin 25% din PIB, personal imi mentin rezervele. Atingerea unei rate totale a investitiilor (formarea bruta de capital) in raport cu PIB-ul de peste 25% a fost intotdeauna unul dintre obiectivele economice pe care fiecare nou guvern si-l stabileste. Indeplinirea acestui obiectiv, ca si in cazul oricarui altul, necesita o capacitate enorma de a gestiona un numar mare de variabile economice, financiare, politice si chiar sociale.
In ultimii trei termeni de sase ani, investitiile totale au reprezentat in medie 21,5% din PIB. Desi, alte tari din America Latina precum Columbia, Brazilia si Chile au inregistrat procente de 20,3%, 18,2% si, respectiv, 22,3%; In cazul Turciei, o tara emergenta cu un PIB foarte asemanator cu cel al Mexicului, investitiile au reprezentat 25,9% in aceeasi perioada. Asta fara sa tinem cont ca China a raportat o medie de 40,35%.
Pentru 2019, aceasta masura a avut o valoare de 20,3%, unde investitiile private au contribuit cu 17,2%, in timp ce investitiile publice doar 3,1%. De mentionat ca ambele componente s-au redus cel putin din 2016. Adica, in 2016 investitia totala a fost de 23,3%, alcatuita dintr-o contributie de 19,3% a initiativei private si 4,0% a sectorului public. 2019 (-0,1%), perceptia de incertitudine juridica si o strategie guvernamentala neclara fata de sector pot explica continuitatea acestei tendinte.
Panorama economica de astazi pare sa joace impotriva. Avand in vedere ca economia in 2020 se va contracta cu -9,5%, iar in 2021 ar putea avea o usoara redresare (in jur de 4,8%), probabila reducere a resurselor bugetare combinata cu o alocare ineficienta a acestora va trebui neaparat sa aiba in vedere o mai mare participare a privatului. sector pentru a creste investitiile fizice care extind capacitatea de productie, imbunatatesc competitivitatea tarii si, prin urmare, reduce deficitul de infrastructura al tarii.
Daca se tine cont de cele de mai sus si daca noile anunturi facute de Guvernul Federal au in vedere proiecte fezabile din punct de vedere economic, ecologic si social in cadrul portofoliului global (retineti ca sectorul privat a propus initial cel putin 1.600 de proiecte), obiectivul de 25% ar putea fi realizabil.
Cu toate acestea, de parca nu ar fi suficient, o reaparitie a pandemiei ar putea ingreuna atingerea acestor obiective de investitii. In primul rand, pentru ca aceasta situatie ar putea intarzia productia de inputuri din cauza intreruperii lantului de aprovizionare (industria siderurgica sau ciment); in al doilea rand, investitiile in infrastructura trebuie sa concureze cu alte nevoi de cheltuieli din sectorul sanatatii si sigurantei, iar in al treilea rand, intrucat activitatile din sectorul constructiilor sunt intensive in capitalul uman, trebuie intreprinse actiuni pentru reducerea riscurilor de contagiune in centrele de munca.
Continuand cu diagnoza planului anuntat, nu trebuie sa pierdem din vedere urmatoarele: 1) Din acel acord anuntat in 26 noiembrie 2019 mai sunt luate in considerare doar 11 proiecte, dintr-un total de 134; 2) suma totala a investitiei avute in vedere, P$297,3mm, va fi exercitata in cursul anului 2020 si pana in 2022. Totusi, conform Bugetului de Cheltuieli al Federatiei, nu sunt avute in vedere articole bugetare pentru mai multe dintre proiectele care nu sunt inca executate.
Adica resursele nu sunt inca bugetate; 3) Spre deosebire de anunturile anterioare, exista cinci proiecte asociate sectorului energetic. Cu toate acestea, aceste proiecte vor moderniza infrastructura Pemex si CFE; 4) Proiectul care a alocat cele mai multe resurse este instalarea unei Cocsificare in Rafinaria Tula (18,3% din total) si 5) Cel putin patru proiecte sunt legate de Aeroportul International Felipe Angeles (lucrari rutiere si un tren suburban).
In ceea ce priveste sectorul de autostrazi: 11 sunt divizari, patru proiecte sunt asociate cu contracte de intretinere, reabilitare si exploatare (pachete de autostrazi in nord-estul si sud-estul tarii) si, in principiu, cinci vor fi licitate in regim de concesiune pura. Este important sa recunoastem ca guvernul federal a luat in considerare acum monetizarea activelor rutiere prin contracte de intretinere, reabilitare si exploatare. Aceasta, cu siguranta, reprezinta o modalitate de finantare indirecta a Guvernului Federal.
