Arta science fiction este fascinanta pentru ca ne mobilizeaza gindirea speculativa si, in final, creativitatea. Iar creativitatea este motorul progresului. Provocindu-ne prejudecatile si sabloanele mentale, arta SF reuseste sa ne scoata din inertia existentei noastre cotidiene, obligindu-ne sa ne punem intrebari cu privire la universul inconjurator si la rostul nostru in contextul acestuia.
Aceasta performanta remarcabila a artei SF se bazeaza in buna masura pe o caracteristica a sa, cumva auto-asumata, si anume credibilitatea. Pentru a ne atrage atentia si a ne determina sa-i acordam spatiu mental in gindurile noastre, arta SF se autoprezinta ca fiind expresia unei realitati posibile. Ea ne spune in felul urmator: „uite o fata a lumii pe care pina acum ai ignorat-o” sau „uite cum ar putea arata lumea peste ceva vreme”. De aceea, in arta SF, componenta stiintifica este una fundamentala, pentru ca pe ea se bazeaza intreaga ei credibilitate.
Dar cita stiinta exista in arta SF a zilelor noastre? Sau, reformulat: arta SF a zilelor noastre contine si stiinta sau este doar fantezie pura, ambalata astfel incit sa para a se baza si pe un simbure de adevar obiectiv? Blockbuster-ul Prometheus pare a fi un bun studiu de caz pentru aceasta dezbatere.
Asadar, sa vedem ce si cum.
Ei, extraterestrii, ne-au facut pe noi, oamenii, dar mai apoi s-au hotarit sa ne distruga. Insa n-au mai apucat sa faca acest lucru, pentru ca alte fiinte i-au distrus pe ei. Cam asa s-ar putea rezuma intr-o fraza subiectul filmului.
In termeni generali, stiinta urmareste doua tinte principale:aceea de a ne explica Universul inconjurator si, eventual, ratiunea prezentei noastre in ansamblul acestuia, si aceea de a ne oferi echipamente/tehnologii care sa ne imbunatateasca viata.
Pe cale de consecinta, scopul unui film in a carui tematica intra si cuvintul „stiinta” ar fi acela de a ne prezenta, pe cit posibil, idei noi cu privire la cele doua directii de mai sus. Sa vedem cum serveste Prometheus aceste doua scopuri:
1. Prezentarea explicatiilor pe care stiinta le ofera cu privire la Universul inconjurator si ratiunea prezentei noastre in contextul acestuia. Aici putem identifica doua-trei idei aduse in discutie de film:ipoteza paleoastronautica: desenele rupestre ale unor civilizatii umane stravechi, care nu au avut contact intre ele (egipteni, mayasi, babilonieni etc.), indica prezenta unor vizitatori din spatiu care arata oamenilor o harta stelara; ipoteza crearii omului de catre extraterestri: Pamintul a fost vizitat in trecutul indepartat de catre o civilizatie extraterestra umanoida, care si-a diseminat genele in mediul terestru si astfel, la capatul lantului evolutiv, am aparut noi, oamenii; ipoteza diversitatii vietii in Univers: in Univers ar putea exista diverse forme de viata, dintre care unele pot provoca distrugerea celor de tip umanoid; acestea se pot inmulti prin gestatie in corpul fiintelor de tip umanoid.
2. Prezentarea tehnologiilor menite a ne imbunatati viata. Ca orice SF care se respecta, Prometheus ne ofera imaginile unor tehnologii avansate:nave spatiale care pot efectua calatorii in spatiul indepartat; sisteme de criogenare; statie chirurgicala complet robotizata, care poate efectua operatii pe corpul uman; roboti androizi; terraformare; bile zburatoare care cartografiaza terenul pe care il survoleaza; comunicare holografica, etc.
Concluzie: cam asta ar fi, pe scurt, stiinta cuprinsa in cele doua ore de film. In rest, multa actiune, suspans si efecte speciale. E mult? E putin? Se putea ceva mai mult decit atit? Exista vreo urma de adevar obiectiv in ipotezele de mai sus sau totul este doar fantezie pura? Fiecare din noi poate avea propriul raspuns la aceasta intrebare. In ceea ce ma priveste, as fi de parere ca, referitor la prima categorie, avem de a face strict cu ipoteze care tin mai degraba de fantezie, fiind lipsite de o argumentare solida; datorita insolitului lor, acestea fac o foarte buna audienta. Cit priveste cea de-a doua categorie, lucrurile stau ceva mai bine, in sensul ca, dupa parerea mea, tehnologiile prezentate au sanse mari sa devina realitate intr-un viitor nu foarte indepartat.
Referitor la noutatea acestor idei, exista oare in Prometheus ceva ce sa nu fi mai fi vazut sau auzit pina acum ? Cred ca raspunsul la aceasta intrebare este in general „nu”, cu doua exceptii, bifate amandoua la categoria tehnologie, si anume: bilele zburatoare care cartografiaza terenul si statia chirurgicala complet robotizata. Este prima data cind am vazut ilustrarea acestor doua tehnologii intr-o opera artistica.
In final, o ultima precizare: ceea ce unora ar putea sa le para ca fiind o idee noua, si anume ipoteza crearii omului prin diseminarea genelor extraterestre in mediul terestru (deci nu prin „manufacturarea” sa in vreun laborator extraterestru, ci prin indreptarea evolutiei naturale intr-o anumita directie) nu este la prima utilizare in estetica SF. Eu unul am mai intilnit aceasta idee in cel putin o alta opera: dipticul Prima zi / Prima noapte al lui Marc Levy. Despre care vom discuta in curind.
